Un călător ostenind.
Și la un stejar sosind,
Sub umbra lui a șezut,
Să răsufle un minut.
Aici un bostan fiind
Și în el pepeni zărind,
Mergând, unul a luat
Și sub copaci l-a mâncat.
Deci ochii-n sus ridicând,
Gândea-ntru sine zicând
„Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a rânduit!
Că la un copac astfel
Să facă rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos,
Așa rod mare și gros!”
Pe când aceste gândea
Și cu ochii-n sus privea,
O ghindă s-a s*******
Și-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul suflând
Zise iar într-al său gând:
„Ce nesocotit sunt eu!
Bine-a făcut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
Și-era pepene, cum zic,
Așa-n cap de mă lovea,
Aici-n loc mă adormea.
Iar de era vreun dovleac,
Apoi nu-mi mai dădeam de leac.”.
Multe un fel să gândesc
Și altfel să potrivesc.
Sensul versurilor
Un călător se odihnește sub un stejar și se miră de nepotrivirea dintre mărimea fructelor și a plantelor. O ghindă căzută îl lovește, făcându-l să realizeze că Dumnezeu a rânduit totul cu un scop, chiar dacă nu îl înțelegem imediat.