Ai să mă ierți că am venit devreme?
Eu te-am iertat că ai venit târziu…
Unde-am fi vrut, nu ești și n-am să fiu —
zadarnic plâns de dor o să ne cheme.
Speranța noastră inutilă geme
cu glas de glod căzut peste sicriu.
Ai să mă ierți că am venit devreme?
Eu te-am iertat că ai venit târziu….
Avem pe frunți cu totul alte steme,
dar eu, nebunul, totuși îți mai scriu
și soarta o sfidez cât mai sunt viu
și te iubesc sub zodii de blesteme —
poate mă ierți că am venit devreme….
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor marcate de regret și iertare. Vorbitorul își exprimă iubirea, sfidând destinul, și caută iertare pentru greșelile trecutului, într-un context de melancolie și dor.