Anton Pann – Cântec de Dor (Pe Mine Ce M-a Mâncat)

Of!
Pe mine ce m-a mâncat,
M-a veștejit, m-a uscat,
Șapte fete dintr-un sat
Ș-o nevastă cu un bărbat.
Dar, nevasta dracului,
mă spuse bărbatului,
Mi-a ‘dus belea capului,
M-a dat de râs satului.
Of!
Fetele iar m-au lăsat
Că toate s-au măritat;
Au plecat după bărbat,
și inima mi-au secat.
De nu credeți ce vorbesc
și vă pare că glumesc,
toate să vi le numesc,
să nu gândiți că bârfesc!.
Of!
Una e Vișa lui Bran,
Alta e Mușa lui Stan
cu care mă iubeam an,
și luă pe nea Coman.
Una-i Voica dintre Tei
și Ilinca, vara ei,
c-o iubeam ca ochii mei
și luă pe nea Matei.
Of!
Alta-i Floarea din Vâlcea
și Safta care-mi plăcea;
dar Marica le-ntrecea,
Rană inima-mi făcea.
Verde, verde înfoiat,
ce-a fost verde s-a uscat,
ce-a-nflorit s-a scuturat,
dar ce-am iubit n-am uitat.