Aicea zac eu, Matei, în cest pământ rece
Pentru ce cu voi, cei vii, nu pot petrece.
Cela ce-am fost oarecând de toți prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greșiții, tot să mă iertați,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetați.
Sensul versurilor
Epitaf funerar în care Mateiaș Basarab își exprimă regretul și cere iertare celor vii. Subliniază efemeritatea vieții și inevitabilitatea morții, invitând la reflecție asupra condiției umane.