Sunt născut în decembrie ’87
Când mulți strigau: „Fugiți că vine poliția!”
Eu strigam: „Futu-vă morții-n gât de ciorditorii p***!”
Hei, ce anotimp friguros, zic, unde p***a mea sunt și ce p***a mea zic?
Aaa, sunt om? Cum adică sunt om?
Ok, mă trezesc la grădiniță printre puradei,
Poc, trosc de pământ dădeam cu ei ca mingile de ping-pong
Săream ca Batman din pom în pom
Filme, nu glumă.
Ne ardeam la piatră pe abțipilde din gumă Turbo
Și alergam ca tubatu’ când știam că mă aleargă altu’
E clar, alergam până am crescut și am zis: hai gata!
Prima beție a însemnat mult la prea puțini ani
Ca prima bătaie, primii mei dușmani :)) ce copii proști, frate
Stai că vine pubertatea clar din spate
P***e, ce sunt alea frate? Adică ele nu au p***?
Bag p***-n ele atunci!
Panaramă de băiat, să vezi timiditate
Cum băgam mâna după umiditate :))
Las-o-n plm că asta nu e piesă,
E piesă de artă sculptată din carne și oase
În continuare ascundeam esența ierbi bine trase
Ca aceste fete, scufițe cu fițe cu dinți cariați de la m***
Futu-vă-n gât de zdrențe
Ok, am ajuns la primu’ beat
Primul meu vers care suna cam așa:
Viața se arde ca o țigare
Stau mereu și mă gândesc ce-o să ajungem oare
Mă gândesc mereu la viitorul apropiat
Chiar dacă viața mi se pare un c***t
Lol, n-o să le uit niciodată
Nici prima ciocolată maroie clar Maroc, hai gata stop :)).
Apropo, 24 decembrie
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei și adolescenței, din anii '80 până la primele experiențe cu vicii și primele deziluzii. Versurile sunt o succesiune de instantanee din viața naratorului, marcate de un limbaj direct și o atitudine rebelă.