I:
Când eram mic eram un prăpădit
(O să mă fac mare-mare să fiu cel mai tare)
Mă vedeam voinic dar am rămas pitic
(Speram să fiu frumos, nu atât de hidos)
Visam fete multe, înalte, frumoase
(De mine fug toate și-mi spun??)
Acum nu mai am, nu mai am la ce spera
Stau în banca mea, tu stai într-a ta.
Refren (x2) :
Sunt urât, nimeni nu mă vrea
Sunt cel mai urât, nimeni nu mă vrea
Mai urât nimic ca se putea
Nici mama nu mă vrea așa.
II:
Profesorii spuneau că am să le ‘Mulțumesc!’ când am să mai cresc
Acum am crescut dar tot n-am putut
Mi-aduc aminte când mă bateau, 5, 3, 6, 4-4, poarta-n casa
La școală am avut o voință, hmm cica de fier
De-asta am fost tinut de fraier
Cu bucurie ochi de perciuni mă trăgeau
Cu părul din el peruca făceau.
Refren:.
Pe un fund de lac patru ochi privesc
Ce să este oare?
Este două pește.
Refren:.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de inferioritate și respingere, rememorând experiențe negative din copilărie legate de aspectul fizic și interacțiunile sociale. Protagonistul se simte urât și nedorit, reflectând asupra dezamăgirilor și a pierderii speranței.