Keloo:
Sentimente și amintiri, mă chinuiesc într-una,
Și spun acum că mă privește luna,
Și lumea se întreabă: Oare sentimentele se văd?
Normal se simt, se văd și se aud,
Și cred că fanteziile mă bântuie, totul se năruie,
Toată tristețea se transformă-n bucurie,
Sentimental mă gândesc, închid ochii și șoptesc,
Melancolia mă absoarbe și încep să vorbesc,
Singur,
Că acum nu am cu cine,
Cred și vreau să pot să am încredere în mine,
Și dormind îmi imaginez că te țin de mână,
Visez ce-i mai frumos și încep cu bună,
Acum duna peste duna ne acoperă încet,
Și încetul cu încetul să-mi încep,
Lumea viselor neîmplinite… întâmplător,
Și sufletul îmi șoptește: Nu vreau să mor!
Refren: Se, Se, Sentimente,
Sentimentele-ți șoptesc că te iubesc!
Se, Se, Sentimente,
Sentimentele-ți șoptesc că te iubesc!
Savu:
Tu îți îneci amarul într-o sticlă de vin,
Și dacă ești îngândurat bei și Rasputin,
Ras puțin, pe obraz și agitație în privire,
Vrei să fii în lumea ta și să stai în neștire,
Tragi din țigară ca o fiară încolțită,
Îți ascunzi înfățișarea într-o casă bântuită,
Locuită de strigoi și vampiri,
Și începi să plângi când îți vin noi musafiri,
Dar… te oprești și privești în lung de linie,
Și rostești: Doamne, unde-s fanteziile,
Unde-s bucuriile înecate în alcool,
Și începi să cauți amintiri din trupul gol,
E acest hol, pe care-ncepi să mergi, a,
Și lacrimi de pe obraz vrei să ștergi,
Dar nu poți, te grăbești, vrei s-ajungi departe,
Și viața ta din rai e doar o carte!
Refren
Rate:
Și nu mai este zi afară, tot ce văd sunt stele,
Și tot ce spun acum sunt din visele mele,
Care mă apasă neîncetat, de clipe grele,
Ce le suflă vântul ca pe niște vele,
Și primele sunt rimele care fug de ele,
De belelele ce se scurg ca sticlele,
Ce fug mai repede decât fetele,
Deci ascultă-mă că nu-ți spun degeaba, prietene,
Dacă mă susții te percep ca binele,
Nu fugi din floare-n floare ca albinele,
Rămâi acolo unde-nmuguresc fericirile,
Acolo unde ai simțit nopțile, speranțele,
În inimă îți construiai sentimentele,
Ce le eliberai doar în clipele,
În care toți îți dădeau șuturi în fund, fiule,
Singurele ce mor ultimele sunt speranțele!
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea sentimentelor și a amintirilor care bântuie mintea. Vorbește despre căutarea speranței în momente dificile și despre importanța de a rămâne fidel sentimentelor proprii, chiar și atunci când te simți singur și neînțeles.