Refren Aforic:
Noi suntem oameni
Născuți din oameni
Crescuți de doamne
Păziți de arme
De-un singur lucru chiar mă bucur
Iubesc pământul ca pe muguri.
Aforic:
Mă jur pe Cartea Sfântă
Părinții mei văd viața strâmbă
Tu ieși în morții tăi, nu sta la pândă.
Ai palma stângă-n pumn, garda strânsă-n drum,
Prada plânsă oricum,
E șansa ta să fugi acum.
Da’ n-ai cum c-ai colți în splină,
Ochii morți fără retină,
Volți în encefal iar mușchi fără dentină
Te văd, te zbați în lanțuri da’ nu de aur, de tezaur, ruginite
Tu ai stofă de centaur.
E actu’ trei și-‘mpactu’-i greu
E pact cu zei, șotu’-i greu
44mm în ceafa ei
3cm de pericol
Te despart de un film gol
În care ai jucat super ridicol
De la teren agricol la Nissan Terrano
De la cocalar la coca
De la tarfe la s*x mocca
De la pepit la kei, kile intramuscular?
Chiar n-ai nimic și tu vrei pastile, copile?.
Subsapte:
Accept ultimul marș, pași înalți, îndreptați spre boltă,
Prin noroi trași, cei lași privesc prin fibra ultima revoltă.
Dincolo de tunet se-adună de sub dara de căldură
Colosul, fără natură, ce-ndură în carcă orice cultură impură.
Gasiti expansiunea in sfert de sfera,
Sedati, seva se va stinge,
Luptati, setea va va impinge,
Nu stati, caci el sigur minte,
Studiati, altfel va va-nvinge.
Refren Aforic:
Noi suntem oameni
Născuți din oameni
Crescuți de doamne
Păziți de arme
De-un singur lucru chiar mă bucur
Iubesc pământul ca pe muguri.
Adn:
Am adunat atâta ură încât ființa-mi suspină
Durerea o suprimă melodia sublimă-n surdină
Bag timbru sub limbă, aceeași doză împuțită
Combin nevroza cu frica, într-o scleroză multiplă
Spiritu’-mi țipă cică, plimb spirtu’-n sticlă
Sting filtru’-n țiplă și-nfig cuțitu’, spintec!
Doamne sfinte, suntem doar oameni printre toane
Instincte și spiritul ne doarme sprinten
Fără vreo sfântă cauză, simțurile-mi sunt în pauză
Stând șpan în mauza, strângând de clauză
E-o lume de scamatori, nu de salvatori
Și-n tagma lor fac primii pași spre abator.
Refren Aforic:
Noi suntem oameni
Născuți din oameni
Crescuți de doamne
Păziți de arme
De-un singur lucru chiar mă bucur
Iubesc pământul ca pe muguri.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea condiției umane, oscilând între frumusețea naturii și brutalitatea luptei pentru supraviețuire. Vorbește despre dualitatea omului, capabil de iubire și ură, de creație și distrugere, într-o lume plină de provocări și iluzii.