Strofa I:
Cunosc perfect această lume, e defectă
Toţi vor să te ardă şi nimic nu se respectă
E o societate de consum la costum
Smulgeţi unii de pe alţii tot ca pe ultimul drum
Fete tinere apar cu stârvuri
Fericirea-i căutată fals în blog-uri
Ultima speţă vânează puterea
Scopul final e să multiplicăm averea!.
Bridge:
Nimic pentru alţii, totul pentru noi
Vorbele nu mai împacă, ci nasc un război
Vă fac pachet şi v-arunc la gunoi
Caut un loc să m-ascund de voi!.
Refren:
Am la inimioară
O veche cârciumioară
Unde visele mi le înec
În fiecare seară şi petrec!.
Strofa II:
E o lume ţăcănită, irecuperabilă
De te ia cu panică, şi ţi se pare că
Poate că totu-i anormal: Ptiu, piei Satană!
Când deschizi televizorul parcă deschizi o rană!
Vezi numai răutăţi care-ţi fac în cap tocană
Răbdarea a murit, lumea sare la scandal
Totu-i incendiar, e fenomenal
E extraordinar, E JUSTIŢIAR!
Societatea e o curvă bătrână!
E oarbă, nu te vede şi te ţine de mână!
N-ai unde să fugi, n-ai cu cine să vorbeşti
Toţi încep să spună că înnebuneşti!.
Bridge.
Refren (X2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de o societate coruptă și superficială, căutând refugiu și alinare într-o cârciumă. Este un strigăt de disperare și o dorință de a scăpa de realitatea crudă.