Zuzu:
Închid ochii, tot ce văd, sunt doar lacrimi și durere
Parcă toți ar vrea să plângă, dar s-o facă de plăcere
Suspină în tăcere, tot ce poate să viseze
La ceva mai bun de sus, o lume nouă să-și creeze
Necăjit, îmbătrânit, mai are un strop de speranță
Trece timpul tot mâhnit, se scurg anii și-a sa viață
Plesnește a sa față, mă trezesc la realitate
Este chiar ziua de mâine, plină banalitate
Mii de amintiri tăioase își fac loc în capul lui
Sute de seri dureroase stând în scara blocului
Gândul la ai săi prieteni și la fata ce-o iubea
De câteva zile-ncoace n-are loc în viața sa
Copiii îl privesc cu teamă, tot ferindu-se de el
Maică-sa îi dă cuget și îl privește altfel
Hal fără de hal în viață, nu mai are ce să ceară
Tinde mâna Domnului, de durere parcă zbiară
Refren:
Viața mea-i ca o făclie, se stinge la primul vânt
Rimele-s ca niște semne, cum să ajung să le vând
Muzica-i inima mea și mi-o exprim prin cuvânt
Tinzi să crezi că ea mă face să fiu singur pe pământ (x2)
El Robo:
Dar el încă n-a pierdut, încă mai are speranță
Aceleași cuvinte spuse, și purtând aceeași zdreanță
Se gândește ce să facă dacă mai e loc de el
Rugăciuni seară de seară spuse în același fel
Nu mai poate suferii, și s-a săturat de soartă,
Singur și îngândurat și închisă a sa poartă
Are multe remușcări gândindu-se la copii
Pleacă cu același gând ca și mâine e o zi
Totodată se gândește dacă e bine ce face
Că n-a mai făcut nimic de câțiva ani încoace
Nu are prea multe dar nici nu vrea să ceară
Stă în banca lui și tace suferind seară de seară
Știind că nu are ce face, totul a cam luat sfârșit
El e încă-n suferință dar se gândește c-a ieșit
Stând cu ochii închiși și sărută al nostru steag
Totul s-a cam terminat, își așteaptă moartea-n prag
Refren:
Viața mea-i ca o făclie, se stinge la primul vânt
Rimele-s ca niște semne, cum să ajung să le vând
Muzica-i inima mea și mi-o exprim prin cuvânt
Tinzi să crezi că ea mă face să fiu singur pe pământ (x2)
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de singurătate, durere și disperare ale unor oameni marginalizați. În ciuda greutăților, aceștia mai păstrează un strop de speranță și își găsesc refugiu în muzică.