Azi din nou m-am îmbătat
De bani m-am împrumutat
Și pe toți aș vrea să-i beau
Că-napoi îi dau tot eu.
Doar votcă mică, să mai beau
Cu ospătărița, să mai stau
Dau la toată lumea, de băut
Mâine mă duc iar, și mă împrumut.
Mai muiere, lasă-mă
C-ai să rămâi, văduvă
Am să mor din vina ta
Dacă mă mai cerți așa.
Cum să nu mă duc, iarăși să beau
Cu ospătărița, să mai stau
Are ochii negri, părul lung
Beau pe datorie, beau de sting.
M-a vorbesc vecinii mei
Că am datorii la ei
Eu de asta nu mai pot
Intru-n crâșmă și mă-mbăt.
Nu le dau nimic, să învețe minte
Doar nu i-am pus eu, să mă împrumute
S-apoi să le arăt, cine sunt eu
Am să vin acasă, beat mereu.
Vai de pălăria mea
Că n-a fost să fie așa
Unde merg, unde mă duc
Nu-mi da un leu, împrumut.
La ospătărița, n-am mai fost
Dacă nu am banii, miros a prost
Și să arăt la lume, că-s bărbat
Mă fac câte-o dată că sunt beat
Sensul versurilor
Un bărbat se îmbată constant pentru a uita de datorii și de reproșurile soției. El preferă compania ospătăriței și cheltuie banii împrumutați pe băutură, sfidând vecinii și familia.