Zmili – A Fost o Vreme

Și vrei să-l vezi din nou intrând pe ușă, dar nu apare.
Nu înțelegi cum ieri a fost dependență, azi nepăsare.
Și știu că e greu să vrei, dar să nu poți să-i dai uitare,
că nimeni nu te face să ai lumea la picioare.
Pentru voi totul s-a împărțit de mult la doi.
Ieri plângeai pentru ce aveai, acum ești rece sloi.
Câteodată printre ploi, gândul tot la el îți ajunge.
Vrei să știi dacă e fericit sau dacă plânge.
Și mintea-ți fuge la clipele când îl aveai în brațe
și-l țineai acolo strâns ca lumea rea să nu-l inhate.
Și știu că niciodată n-ai fi renunțat la el,
indiferent de cum era, mincinos sau infidel.
Ai cam uitat de fel ce-nseamnă siguranță și respect.
Ai luat-o pe un drum ce momentan crezi că-i perfect,
să poți trece peste tot și peste toate mai direct.
Ai ajuns dependentă de pastiluțe cu efect.
Și noaptea când te pui în pat, ruptă, dormi fără vise,
singură în pătuțul tău cu luminile stinse.
Dar până să închizi ochii te mai gândești puțin la el.
O lacrimă îți ajunge pe obraz, dar fără țel.
Și ați crescut, acum timpul se pare că v-a dat peste cap.
Dacă atunci gândeați la fel, acum viața v-a cam schimbat.
V-a arătat că atunci habar n-aveați ce-nseamnă tentații.
Uneori plătești pentru ce faci, nu-i loc doar de distracții.
La ce-ți e drag ții de obicei până la capăt,
dar tot s-a schimbat, pe inimă ți-a pus un lacăt.
Și-n treacăt de gândești la el doar când ți-e frică.
Poate n-are niciun rost, acum se strică.
Dar știi că dacă vreodată strigă după ajutor,
repede te dai de gol, vrei să-l știi bine pe viitor.
Așa că fa ce vrei să faci, numai fii naivă,
inima lui nu a plecat, habar nu ai că ești captivă.
Și deopotrivă rămâneți unul pentru altul,
deci mai dai o șansă, nu da unul pentru altul.
Că poate mâine într-adevăr vine o zi mai bună,
ați fost o vreme împreună, așa că ia telefonul și sună-l!