You know, love is an incredible thing
And we don’t know love, like we should
We always talk about I have unconditional love
Unconditional love is.. we don’t even know it
‘Cuz if a person stops stimulating us,
We stop loving them
You are not interesting to talk to anymore, goodbye
But that real love, that love that sometimes is difficult
Difficult to have that’s THAT love.
Refren: x2
Noi doi avem ceva special
Și nu-i fenomenal, e doar ceva normal
E un te iubesc și nu trebuie s-o spun, o știi oricum
Tu mă îmbrățișai râzând când alții mă credeau nebun.
Dar lasă-i să vorbească, eu știu bine ce am în casă
Tu ești frumoasă, deșteaptă și mereu pusă pe treabă
Tu-mi simți pulsul și plânsul, râsul și gustul, d-asta te-aduc mereu aminte
Să-nțeleagă romanul
E vorba de patos, el depășește arta
Am devenit meseriaș, și am aruncat lopata
Scriu cu tine în gând, probabil mă auzi cântând
Sunt cel mai sincer om de pe pământ, eu știu să pierd râzând (haai)
Să fiu mare artist, c-o foaie și-un pix
Și să fentez tot ce-i nociv cu mișcări line ca-n Matrix
Am o minte plină, dar sunt prins în rutină, și ce mă mai destinde e puțină riririma
Pleacă, mereu am zis ‘nu vreau’, ‘ce dacă?’
Nu mă lași să respir, mă sufoci câteodată
Ai intenții și pretenții, nu vezi că-i jocul vieții
Care dintre noi cedează? Că sunt sătul de lecții
Tu nu înțelegi că tot ce mi-a rămas ești tu, și-n ochii tăi negri, totul pare atât de simplu
A trecut timpu’, ușor, ușor am rupt beatu’
Și totul e un act, joc ca Nae Caramitru
Fii tu, cea mai aproape de mine
h*********. ro/w/1sf7
Că restul nu-mi aparține
Arunc gânduri pe file
Mi-ai zis că totul e etern când îl citeam pe Jules Verne
Și te-am crezut
Dar acum vrei să-mi iei tot, ca un bancher
Eu nu sunt de vânzare, mami
Marș la nani, am crescut la țară-n stradă cu țăranii
Piept de zimbru, îi dădeam lecții lu’ fiitu
Ia pixu’, ascultă beatu’, scrie simplu
Ascultă, ei vor să te rănească, iubita mea frumoasă
Cică n-ai chip și snare și-o să sune varză
Că noi doi, nu facem casă împreună
Dar tu mă știi ce-am fost, acum ține-mă de mână
Iubeam ca Mircea în Maitreyi
Și mă dregeam cu Jidvei
Până-ntr-o zi când ai mei, au făcut pact cu ai tăi
Și-au zis ‘George, ia pixu’ că te paste abisu!’ și cum bine știi și tu, ce-i complicat, e și simplu
Dar, nu înțelegeam nimic,
Că eram prea grăbit
Și viața mi se scurgea rapid, un pic câte un pic
Auzeam chestii-trestii, când vorbeam cu pereții
Și tot ce aveam mai bun se risipea la miezul nopții
Și totuși..
Refren: -//-
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații intense, marcată de iubire profundă, dar și de obstacole externe și interne. Naratorul reflectă asupra trecutului, amintindu-și momentele frumoase, dar și dificultățile întâmpinate, sugerând o luptă pentru a menține vie legătura specială dintre ei.