Hai să vorbim de timpuri trecute
De relații rupte
De oameni pe care i-am iubit și acum nu mai sunt să ne asculte
Că-i frumos să iubești
Da-i mai frumos să fii iubit
De oameni din timpuri din locuri
Pe unde ai ars-o liniștit
Și numai pașii-au rămas
Te strigă glasuri din trecut
Iau forme diferite
În fiecare an mai mult
De mersu’, stresu’, progresu’
Mi le explică dexu’
Nu vreau sa am de-a face cu TV-u’ și succesu’
Sunt spirit cu-o peniță
Luptător convins ca Maniu
Dar pacifist convins, războiul aduce doar sicriu
Cuvintele urlă prin ploaie
Viscol si furtuni
Sunt al ăstora poeți și le-au invățat limba română.
Sunt mai solidar ca Blaga
Îmi place să-mi ascult muzele
Rândurile venind când îmi aștern ferm gândurile
Nu beau apă din potir
Dar plec din locuri și revin
Și totul e la fel, aha
Zău parcă s-a schimbat puțin
Îmi place să cred că ce câștig nu pot să pierd
Și dacă las în urmă chiciuri e pentru că nu-s perfect
Aleg s-alerg mereu spre locuri izolate
Departe de povara vieții, de societate
Cândva credeam în tine, în oameni cu-aspirații înalte
În muncă cu pasiune fără ispite și păcate
E trist, tată
Când tot ce clădim se dărâmă
Împinși de agonie lăsăm doar urme prin țărână
Practic au metode la modul cel mai fanatic
Mă-mbrac în țoale largi cu toate că sunt un romantic
Plăceri dintre cele mai fine, le-aștept că vin
Dar timpul fură gusturi slabe puțin câte puțin.
Aud răgaz vorbind de pace și iar de la copii prada
Adolescenți prin nemți dar cu probleme slabe-n gard
Ăștia au nevoie de motivații, impulsuri și aspirații
Nu de pacturi cu diavolu’ și de certuri cu tații
Dar n-am pretenții de la triști cu vicii, sclavii fricii
Ce predică aiurea despre sfinți și religii
Tu nu vezi chintesența când ești rupt de realitate
Cartea ta e strâmbă, schimbă destine peste noapte
Da ritmu e dupa? , suntem poeți și filozofi
Dar rareori diferențiem virgula de apostrof
Pledezi în fața cazului nevinovat ca?
Când și tu la rândul tău ai început ca oagăr
Ăsta-i viitoru’, se poate mai liber de-atât
Fii rațional în fapte, informații și cuvânt
Hai să vorbim frumos la negru, să-i?
Și dacă ești zelos, ține-ți părerile la coș
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra trecutului, relațiilor pierdute și deziluziilor legate de societate și aspirații. Artistul își exprimă dorința de a vorbi deschis despre aceste teme, îndemnând la rațiune și la o perspectivă critică asupra realității.