Iubito, ascultă-mi inima cum bate
Că pentru tine cânt de vreo 7 ani jumate
Sunt plin de păcate, dar tu mi le-ai iertat pe toate
Ma săruți și alinți ca și cum ar fi ultima noapte
Mai ții minte plimbările pe la 4 dimineața?
Când te făceam să râzi și tu-mi redai speranța.
Colaboram ca 2 copii la un poem iubire
Când toți din jurul nostru o ardeau în nesimțire.
Acum am alte treburi, dar parcă nu-i la fel
Și p***e vor să mă paruiască, dar eu sunt chel
Ieșim ca doi străini la plimbări pe la Romana
Când noi stăteam întinși în pat în fiecare seară.
Oare doar pentru mine au rămas amintiri goale
Și tot ce ne bucura s-a ofilit ca o floare
Oare oamenii sunt reci, le lipsește căldura
Și dacă ar fi să mor mâine, sigur li se rupe p***.
P***e vin și pleacă, mă mângâie și mă atacă
Și mă uită mai repede ca pe o poezie seacă.
M***s pe mila lor, am planuri pentru viitor
Separ semințele de pleavă prin gesturi și umor.
Te vreau mai rău ca pe o limonadă rece
Tu îmi șoptești că sunt rău, eu îți zic lasă că trece
Nu mă pune să aleg între tine și trecut
Că mai presus de toate am principii de temut.
Acum sunt alt om, am început o facultate
Treaba merge bine, tată, mai am cam 1 an jumate
Am început să mă dezgheț, nu mai privesc cu dispreț
Orice urmă de culoare mâzgâlită pe pereți.
Am început să scriu poezii despre anotimpuri
Și despre cum fericirea se duce mult prea simplu.
Parfumul de oraș mă învăluie ca ceața
Și sper ca într-o zi de mai să asculți piesa asta.
Refren:
Ei râd că nu înțeleg deloc despre ce vorbesc
Tu plângi că mă cunoști și știi bine că nu glumesc.
E ultima scrisoare făurită de peniță
Când spun că te iubesc eu o numesc suferință.
Vali martor:
Obișnuit cu una, dau cu alta peste tine
Ponderat, acceptat sunt bărbatul cel mai bine
Am fire de păr albe în cap cu toate că nu sunt stresat
Dacă ignor sunt ignorat, pe semne că m-am adaptat
O mie de gânduri au năvălit în capul meu
Nu mi-e frică de urmări, sunt ca un sclav în patul tău
Am umblat prin lumea plină de teamă și triști
Acum că te-am găsit ai ezitat să te mai riști
Pe peronul de la gară am fumat o țigară
Că am lăsat în urmă totul ca să caut o comoară
Vremea-i schimbătoare, așa că ai grijă ce faci
Că ești sătulă ca și mine sufletul să ți-l desfaci
Ca într-o clepsidră prăfuită simt că timpul trece greu
Visele au murit în mine asasinate de Morfeu
Mă simt ca un ratat acum când văd cât m-ai schimbat
Sunt sigur afectat, un sentiment am de ficat
Ca într-un pustiu foarte vast, fără puncte cardinale
De ce curg lacrimi mai multe acum când m-am făcut mare
Tremură vorba-n mine cu sarea ce-mi curge în rană
Și un alb de amintiri rămase de pus pe haină
Cu seceta în toamnă, cu priviri de dorință
O parte de vremuri crăpate agonisite spre ființă
Era o seară de vară ce se revărsa pe retină
Aveam o satisfacție bizară ca o zi plină
Fără concurență, faceai furori prin prezența
Cu un bass fără înaltă și priviri prin comprezența.
Refren:
Ei râd că nu înțeleg deloc despre ce vorbesc
Tu plângi că mă cunoști și știi bine că nu glumesc.
E ultima scrisoare făurită de peniță
Când spun că te iubesc eu o numesc suferință.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o relație pierdută și amintirile frumoase care acum dor. Artistul reflectă asupra schimbărilor din viața sa și asupra sentimentului de singurătate și dezamăgire.