Bătrânii mei, taică, sunt spirite înțelepte
Au războaiele trecute, vorbesc de lucruri concrete
Istoria nespusa prin cărți de limba rusă
Într-o zi de august, a bătut la mine la ușă
Ce știu pustii, vorbesc de ceva din mezozoic
Sunt vitamina pentru ei ca laptele și acidul folic
N-am loc prin tipare cu trei p***e la soare
Dar pot să-ți vorbesc de gheața 7 și de boli primare
Frățioare, deschide ochii, lumea ta e mare
Mai ales că nu cunoști nimic din ea și de titare
Crezi că sunt gelos pe bunul tău material?
Când sunt atât de împăcat cu mine, bogat spiritual
Te văd speriat ca pe un animal încarcerat
Cutare și cutare au plecat, au încercat
Se simte frigul și tu n-ai haină de blană
Și pe lângă toate astea ai tăi te-au dat afară
N-am drept la judecată, da’ te halesc ca pe salată
Și îți fac o rugăciune funky ca la o rudă moartă
Am tripul meu, mă joc cu barda-n gându’ tău
Și mâzgălesc pânzele minții tale ca un Picasso fac fanculo
Bine ai venit, sunt mai rece ca Pluto
Crezi că poți să mă sperii? Hai să te văd, urâto
Viața de artist, noaptea vesel, ziua trist
Și totuși lumea mă privea ca pe un simplu șantierist
Mă doare-n p*** o dată pe lună
Că am o zi liberă pe care-o petrec în natură
Tineri căsătoriți, petreceți cu cine iubiți
Și nu o mai ardeți prin Loganuri scumpe ca niște parveniți
E loc de mai bine, am văzut eu prin filme
Cum că toți aveau ce își doreau fără să îmi fure mie
Suc de portocale, o umbrelă pentru soare
Și o p*** bună în dreapta, suplă ca o lipitoare
E ora 4, băiatul pleacă, are treabă
Că ce pun eu pe foaie, nu prea se face în grabă
Mă văd cu George la studio să-mi povestească ceva nou
O fi el cum o fi, da’ are inimă de bou.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra experiențelor și observațiilor artistului despre viață, societate și autocunoaștere. El critică superficialitatea și materialismul, în timp ce își afirmă propria valoare spirituală și artistică.