E 88 e 7 dimineața
E soarele pe cer când masă îi vede fața
E primu’ din familie cu moacă de aprilie
Asta e prima linie ca topping de vanilie
Neamul nu-l plăcea, orice făcea, dregea
Masă îl încuia în casă și pleca
Copil singur a resimțit frigul
Nu se juca cu nimeni, nu se lipea ca timbru
Mai târziu la școală era cioara din clasă
Când toți mânca pachetu’, el se uită pe fereastră
Țoale de la veri, că ta-su n-avea muncă
Scria cu pixu’ în tranșe, ca mâna să-i ajungă
Olimpic la română, istoria să o spună
Nu acceptă să piardă nici măcar în glumă
Țăran de Crevedia ce iubea poezia
Îmbătrânea devreme, îi trecea copilăria
Tente sinucigașe cu clorul de pe masă
Când a lovit spitalu’, slabe șanse de viață
Când nimeni nu știa ce simțea, prin ce trecea
Caută liniștea în întuneric și plângea
Născut anemic cu chip angelic
Rănit ușor și-a tras față de nemernic
Cu mintea brici, vezi fra’ ce zici
Că prin zona pe aici a meditat ca flitch
Făcea foamea iarna, aștepta vara
Că atunci se mai găsea pe unde dădea masă cu sapa
Dorea să facă marea, să facă ceva tare
Să iasă din tipare cu ce așternea pe file
A rupt șantierele de pe la 14
Că și-a dorit adidași noi de Paște și bani de mâncare
Un suflet frânt nu scotea un cuvânt
Și ce-și punea în gând realiza curând
Prietenii nu îl luau în serios
Premiant jegos fără nici un folos meritos
Tu ai sângele de nobil, n-ai drepturi, ești copil
Și totul se adună iubindu-se cât mai puțin
Muzica i-a adus un sens în viață când în ultima instanță
Se purta ca o zdreanță cu dulceață
El vrea să cânte și lumea să îl asculte
Acum e bărbat în toată firea, uite
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui copil sărac, marginalizat și traumatizat, care găsește refugiu și speranță în muzică. Versurile evidențiază dificultățile cu care s-a confruntat în copilărie și determinarea sa de a depăși aceste obstacole.