Era o vreme când drumul era stradă,
Mergeam pe el doar cu gândul la joacă.
Nu știam că lumea mea-i așa frumoasă,
Știam că seara m-așteptau ai mei să vin acasă.
Era o vreme când zăpada era caldă
Și-atunci când ploua nu-mi păsa că eram leoarcă.
Acum aș vrea să mă întorc la vremea-n care
Spuneam ca fraierul că vreau să fiu mai mare.
Vezi tu, viața-i schimbătoare,
Îți dă soare când plouă și ploaie când e soare.
Te mai lovește unde doare cel mai tare
Și inima se rupe, dar sufletul nu moare.
Au fost cândva cum suntem noi,
Erai copil și-n ochii tăi
Erau super-eroi.
Ne citeau povești și-apoi
Ne visam cândva și noi
Super-eroi.
Pe același drum, dar nu pe-aceeași stradă,
Vremea face-ntruna frunzele să cadă,
Anotimpurile nu se mai opresc,
Credeam că super-eroii nu îmbătrânesc.
Și vine timpul – trebuia să vină –
Să întâlnesc pe drum o super-eroină.
Super-puterea ei – Dragostea,
Aduce viața în viața mea.
Trece vreme peste noi,
Acum și noi super-eroi.
Văd Povestea înc-o dată,
Copilul a plecat și s-a întors acasă tată.
Au fost cândva cum suntem noi,
Erai copil și-n ochii tăi
Erau super-eroi.
Ne citeau povești și-apoi
Ne visam cândva și noi
Super-eroi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a nostalgiei pentru copilărie, idealizând trecutul și transformarea rolurilor de-a lungul vieții. Descoperirea dragostei aduce un nou sens vieții, iar ciclul se repetă, copilul de odinioară devenind părinte.