Andrei cu foamea-n gât
Mă fură la băut
Mă pune să-l cinstesc
De bani să-l miluiesc.
Seara aud un bufnit
Din țarc se pare
Iar Andrei mă fură
Ca-n fiecare noapte.
Andrei fuge ca un iepure
Și-l pierd în iederă
Zici că-i Zoro
Zice că o face la mișto.
Andrei ajunge acasă
Zici că e Satana
Pune gâsca pe masă
Zici că-i matahală.
Când vrea să o taie
O vede fără suflare
E moartă se pare
Zici că e la mare.
Dar tot o bagă-n tigaie
Cu gânduri macabre se pare
Zici că e tataie
Când făcea ciorbă la tigaie.
Cu toate zdrențele rupte
Cu toate rănile crunte
Cu gândul la gâscă
Unde gâsca-ascunde.
Andrei, rezolvă treaba
Ascunsese unealta
Iar „victima” în frigider
Zici că era inginer.
Deodată bate cineva la ușă
Făcuse o mare gafă
Bate din ce în ce mai tare
N-ar fi deschis, se pare.
Ușa se deschide
Și intră un domn
Era să se sperie
Andrei cu cureaua făcea o praștie.
Domnu’ în albastru… e polițist se pare
Cum îl vede, îl și bate
Pe motiv că n-a plătit
Și el crede că s-a sfârșit.
Dar deodată se aude
Un răget puternic
Zici că e de șoim
Dar era la casetofon.
Domnul polițist se sperie
Fuge mâncând gresie
Când Andrei se uită
Era bufnița.
Andrei se liniștise
Dar bufnița-l hăituise
Bufnița îl atacă
Era groasă treaba.
Andrei ia katana
Să sfârșească bestia
Din două lovituri
Zici că a făcut 10 căzături.
După ce se liniștise apele
I se dezumflase venele
Andrei era fericit
Avea mâncare de lighit.
Sensul versurilor
Piesa relatează o serie de evenimente bizare și comice în jurul unui personaj numit Andrei, care fură gâște moarte. Acesta se confruntă cu poliția și cu o bufniță răzbunătoare, totul culminând cu o scenă finală în care Andrei se bucură de "mâncare de lighit".