Într-un ritm incredibil de plictiseală
Stau, mă apuc să scriu și mai umplu o coală
Mă uit la o poză și vreau să scriu un vers
Mă uit și văd o lacrimă ce nu s-a șters
A rămas pe veci pe obrazul meu
Și știu că-i greu și nu aștept minuni de la Dumnezeu
Ba chiar îi mulțumesc pentru tot ce am
Doi părinți, o soră, un prieten și poate un fan
Un apartament, o canapea și ceva loc liber
Mai mult de-atât n-am nevoie, consider
Că nu există super eroi
Și în viața asta nu poți să faci nimic în doi
Ca pe foi sper să nu plâng după nicio fată
Că a trecut una, las-o, vine alta încă o dată
Și lăsând totul la o laltă îți zic
În viața asta nu lăsa garda jos pentru nimic.
Și eu strig tare: România, te iubesc!
La fel ca tine și eu tot aici trăiesc
Fii mulțumit cu ce ai și cine ești
Că în viața de apoi nu știi ce-o să primești.
Bani, mașini, încă o dată bani
Toate trec, în urma ta rămân doar ani
În care nu ai realizat nimic
Și n-ai ce-i povesti lui fi-tu când te-ntreabă:
Tati, cum erai când erai mic?
Ai fost mereu în goana după bani (bani, bani)
Și ai uitat cum e să trăiești fără gologani
Fără prieteni să-ți stea aproape
Doar străini gata să te facă pentru bani la noapte
Așa că fii mulțumit cu tot ce ai
O garsonieră, o familie (cam puțin) dar măcar ai
Un tovarăș adevărat, adică frate
Când dai de belea, e cu tine, îl ai în spate
Un fiu și o nevastă care te iubește
Fii mulțumit că măcar ai și cine nu-și dorește?
Și eu strig tare: România, te iubesc!
La fel ca tine și eu tot aici trăiesc
Fii mulțumit cu ce ai și cine ești
Că în viața de apoi nu știi ce-o să primești
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la recunoștință pentru lucrurile simple din viață, cum ar fi familia, prietenii și țara. Subliniază că goana după bani este inutilă și că fericirea se găsește în lucrurile mărunte.