Zerolei – Mundis Operandi

Verse 1.
Așa o facem noi, mai fresh ca portocala
Vin din nou cu foi, să mă știe toată țara
Cu mana pe Maic, cade prea greu cerneala
Așa o facem noi, nu ca să umplem coala.
Mare atenție, că nu scriem din abstract
O singură direcție, traseu concretizat
Ca Tisa sau ca Nistru, curgem neîncetat
Așa că nu mai sta degeaba și bagă la cap.
Sap în cuvinte adânc, mai ceva decât minerii
Nu mă vezi venind, gen Andrea Bocelli
Prefer s-o dau din Underground, la lăsarea serii
Decât să sun comercial, doar de dragul verii.
Ascultă doar ce spun și scoate-mă din top
N-am venit cu japca, numai sa intru-n joc
Știu că am de muncă, nu-i vorba de noroc
Da’ dacă vin la maic, trebuie sa îmi faci loc.
Ajută-mă să mă ajut, când asculți ceea ce cânt
Susține muzica asta, c-altfel intră în pământ
O fac mai mult de drag, mereu mă vezi râzând
Dau cu pace și iubire, prin fiecare gând.
Vin cu forță pe cuvânt, la maic îmi iau avânt
Scriu s-ating în suflet, nu-s doar vorbe-n vânt
Îți spun din inimă, că nu mai stau la rând
Eu fac doar artă pură, cu un singur gând.

Hook.
Mundis Operandi, băgăm viteză-n maic
Nu-i genu Morandi, trag tare ca un tanc
Dulce ca o candy, în inimă din start
Pericol ca Ted Bundy, sunt gata să te atac.
Mundis Operandi, băgăm viteză-n maic
Nu-i genu Morandi, trag tare ca un tanc
Dulce ca o candy, în inimă din start
Pericol ca Ted Bundy, gata să te atac.
Mundis Operandi, băgăm viteză-n maic
Nu-i genu Morandi, trag tare ca un tanc
Dulce ca o candy, în inimă din start
Pericol ca Ted Bundy, sunt gata să te atac.
Mundis Operandi, băgăm viteză-n maic
Nu-i genu Morandi, trag tare ca un tanc
Dulce ca o candy, în inimă din start
Pericol ca Ted Bundy, gata să te atac.

Verse 2.
Opera literară, așa se face treaba
Mundis operandi, poezia mi-e podoaba
Dau să mă simți, cu pana și cerneala
Nu mai da cu zimți, susține mișcarea.
Fără intenție, mă îndrept către exact
O singură pretenție, să fiu ascultat
Fără subvenție, preluată de la stat
Fără atenție, nici n-o să bagi la cap.
Bag pe bit râzând, în bătaia serii
Nu mă vezi rănind, cu flamura puterii
Lasă-ma să scriu, de dragul primăverii
Sar din sicriu, sunt în pragul disperării.
Rapu’-i realitate, n-a fost niciodată un joc
Nu-i despre bogății, da’-i bine să fii pe stoc
E despre tehnică, nicidecum despre noroc
E despre un vis, într-un apartament de bloc