Singură la geam, foarte aranjată
Stau și te aștept, de parcă n-ai știi
Stau și pun la punct pentru a mia oară
Tot ce vreau să-ți spun, de parcă n-ai știi.
Sunt mult prea fericită, sunt foarte ocupată
Sunt o mincinoasă, parcă n-ai știi
Poți sta liniștit, chiar nu mai simt nimic
Și nu m-a afectat, n-o să te contrazic.
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă eu te-aș uita?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă te-aș uita, iubire?
Cu gesturi de nebună în fața ta imună
Stai și îmi explici că nu mai joc în film
Poți sta liniștit, chiar nu mai simt nimic
Și nu m-a afectat, n-o să te contrazic.
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă eu te-aș uita?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă te-aș uita, iubire?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă eu te-aș uita?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă te-aș uita, iubire?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă eu te-aș uita?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă te-aș uita, iubire?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă eu te-aș uita?
Ce-ai face tu?
Ce-ai face dacă te-aș uita, iubire?
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire iminentă, unde naratoarea încearcă să pară indiferentă, deși este evident că suferă. Ea se preface că este fericită și că nu o afectează despărțirea, dar întrebările retorice despre ce ar face celălalt dacă ar fi uitat-o trădează adevăratele sentimente.