Foaie verde și-o șipică,
Foaie verde și-o șipică,
Ionică, Ionel,
Te-am iubit de mititel!
Dar acum că te-ai mărit,
Ți-am dat drumul la iubit!
Ionică, Ionică,
Ionică, Ionică,
Dac-ai avut gând de ducă,
La ce m-ai prins ibovnică?
Eu te-am prins, c-ai fost prea mică!
Eu te-am prins, c-ai fost prea mică!
Dar acum că tu ești mare,
Dar acum că tu ești mare,
Te iubește orisicare,
Te iubește orisicare!
Te iubește bun și rău,
Că mai vine rândul meu!
Ionică, Ionică,
Geaba ai casă de sticlă
Dacă n-ai și ibovnică!
Eu stau numai într-un bordei,
Și-am pe noapte două-trei!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o relație din trecut, unde naratorul își exprimă sentimentele față de Ionică, rememorând cum a iubit-o de mic. Acum, că ea s-a măritat, el o ironizează, sugerând că, deși ea are o casă frumoasă, el are mai multe iubite.