Refren:
Am tot spus că e ultima țigară,
Am tot spus că-i ultima bere băută cu băieții afară,
Am șoptit greutăților să mă ferească,
Dar nu m-au auzit,
Și-am căzut în ele exact ca într-o plasă.
Nu vreau ca să fumez,
Să beau de capul meu,
Vreau doar un prieten
Ca să-mi fie la greu.
Era o simplă zi însorită din vară,
Când din curiozitate am tras dintr-o țigară,
Și-am continuat așa până a dat frigul afară,
C-am ajuns s-aprind țigara din țigară.
Era o noapte albită de iarnă,
Când din curiozitate am tras din damigeană,
La prima gură m-a luat o amețeală,
Și-am scos din buzunar a 3-a țigară.
În același ritm 3 ore la rând,
N-a mai durat mult și-am căzut la pământ,
Dimineața, aveam vomă pe față,
Dintr-o amețeală și-o stare de grață.
N-am ieșit ușor fără ajutor,
Mulți ar crede că sunt un derbedeu,
Că bag alcool în mine și că fumez la greu,
Încerc să-i contrazic pentru că nu-i așa,
Pe mine soarta m-a-nvățat, m-a-nvățat asta.
Aș încerca să las, să las tot ce e rău,
Dar vezi tu, nu prea pot, sunt om și eu.
Refren:
Am tot spus că e ultima țigară,
Am tot spus că-i ultima bere băută cu băieții afară,
Am șoptit greutăților să mă ferească,
Dar nu m-au auzit,
Și-am căzut în ele exact ca într-o plasă.
Nu vreau ca să fumez,
Să beau de capul meu,
Vreau doar un prieten
Ca să-mi fie la greu.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu dependența de tutun și alcool, regretul pentru alegerile făcute și dorința de a avea un prieten de încredere care să ofere sprijin. Naratorul recunoaște că a început din curiozitate și a ajuns să fie dependent, simțindu-se neputincios în fața viciilor.