Am fost primul și tot primul voi rămâne,
stau pe bancă-n parc, nu-mi arde nici măcar de glume.
Ea se uită la mine, se uită atent,
parcă-ar vrea să-mi spună ceva, e evident.
Răscolind amintiri, îmi aprind o țigară, e vineri seara,
băieții se strâng în scară.
Nu, eu nu am chef de ei, nu am chef de nimic,
nu gândesc pozitiv, zici că sunt supă la plic.
Chiar nimic nu mă poate scoate din acest trip ciudat,
sunt foarte deprimat, m-a deranjat
când te-am văzut cu ăla din nou în parc,
dar ce mai contează, treci și desenează.
Îmi aduc aminte când priveam amândoi pe aceeași
fereastră sau îmi aduc aminte și de ziua noastră
când ai venit cu tortul-n brațe și zâmbetul pe față,
când ai spus că vrei să trăiești cu mine printre muzică,
beat-uri și rime bine.
Vreau să pun punct la tot, să plec în lume, să o iau de la cap,
să uit, s-alerg după-un țel anume,
să văd că tot ce mă înconjoară nu e împotriva mea, chiar
nu vreau să-mi mai văd viitorul într-o ceașcă de cafea.
Bea și tu ultimul strop din amintirea asta, știu că de acum o să vorbești ca proasta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui protagonist deprimat și dezamăgit după o despărțire. El rememorează momentele frumoase din trecut, dar este copleșit de durere și vrea să pună punct relației și să își găsească un nou scop în viață.