Zale – Mi-e de-ajuns
Diminețile pe fețe le vezi cătușele
Ascultând atenție se-nchid ușile
Căutându-și fericirea cu ochii aproape închiși
Cât de tare li se pare zdreanța de la pagina 5
O bucată de brânză la prânz împărțită-n 5 inși
O vodcă la un salariu și o pereche veche de jeans
Că așa-i viața la oraș, dai la făraș sau perii
Dedicat la toți băieții din cartierul Primăverii
Pune ca Toma Caragiu pe al tău schelet un nume
Vei simți o lume de pume stând la pândă să-l dărâme
Atente la toalele tale și la stema de la mașină
Îți arată respect chipurile ca damele de rutină
Pace celor care sunt de vină că încă primim lumină
Stimă mișcării underground și muncitorilor din mină
Fericire celui ce mereu la Dumnezeu se-nchină
Că viața câte-i urcă-n cârcă niciodată nu-l înclină.
[Refren x2]
Mi-e de-ajuns că am venit
Mi-e de-ajuns că am trăit
Mi-e de-ajuns că am pățit ce am pățit
Mi-e de-ajuns că am să plec
Mi-e de-ajuns că am să ies
Mi-e de-ajuns că am venit, am văzut, am trăit.
Știu și eu ce-i durerea
Nu m-am născut în mătase
Într-un sistem de boschetari cu mașini luxoase și case
Cică asta e mura-n gură și dacă-aș fi în locul tău
Ai crede în avantajul tău să te pui bine cu rău din tine
Viața merge prost, mort îmi va fi mai bine
Da’ n-o să dau jos nicicând pielea de pe mine
Unor vieți de non-sensuri dă-le sensuri de poți, nici drepturile nu le dau dreptate la toți
Când tragi pentru puțin, frate, iei puțin da’ prost
Unii aleg să piardă lupta considerând că lupta n-are rost
Combină un pic de voință cu un gram de țel
Mintea ta, frate, te face s-o arzi la fel
În fiecare zi, în care zi? Azi!
Un oarecare toxicoman înfige cuțitul în beregata ma-sii pentru bani
Mâine femeia la care ții va deveni o pacoste
Provocând durere și deces dintr-un exces de dragoste
Să-l acostez, Costel o calmează pe Geta
Că la ruleta rusească se duce pe gât naveta
Violeta duce găleata cu noroi la gunoi
El e muncitor, ea cică e c***ă, lasă că știm noi
Ți-e poftă de glorie până te roade foamea prea rău
Unde-i campionu’ din tine când te uiți la sandwich-u’ meu?
Unde-i nobilu’ din tine când te oftici că n-ai și tu benz?
Unde-i copilul lui Dumnezeu când înjuri pentru 2 cenți?
[Refren]
Spui poezii despre libertate
Direct din spatele gratiilor
Spre cei ce nu văd răsăritul soarelui
Chiar pe cerul patriei lor
De ce în martie lor?
De ce ne cerșim dreptate?
De ce sistemul ne tot sistează sistematic libertatea?
Sunt tot pornit pe lideri, mă simt tot gonit, consider că doar deschizându-ți inima și mintea poți fi liber
Când lumea te cheamă dar tu n-ai cum să scapi de cartier
Și cei din jurul tău sfârșesc pe rând sclavi pe șantier
Visând în stații de RATB ziua în care își vor lua BMW
Sau privind subștrași la TV șocați cât de repede se scurg anii
Cât de repede se duc banii și cine-i vrea trebuie să tragă
Atât de intens pentru ei că numai are timp nici să-i cheltuie
Deci nemai având nimic sfânt normal că te vor privi strâmb
Când îți forțezi condiția prin progres de minte și spirit
Lasă conștiința să te lase să eviți poliția cu condiția să respecți justiția și legile firii.
Yo,
Cedry2k, Zale.
[Refren]
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții de zi cu zi, inegalitățile sociale și lupta pentru supraviețuire. Vorbește despre importanța de a rămâne fidel principiilor și de a căuta libertatea interioară, chiar și în condiții dificile.