Zale – Declarație

-Raku-.
Am o țeavă, prin care am acces la apă
Declarația mea de avere așa-r vrea să-nceapă
Am un damf rămas în nas de la mirosu’ de țeapă
Din glasul lui sus pus s-a dus de-un pus de la sapă
Am buzunare prin care cineva o ia în joacă
Parcă finanțele-s, ca la oi, că mă cam freacă
Am de la un prieten o vorbă de moșneag:
‘Cum ar fi, băi, să trăim cu toții în vileag?’
Cu diplome diplomat mi-au fost închise constat
Uși că nu eram din neam de băiat din stat
Înstrăinat de sistem am învățat să răzbat
Trăind din mila Domnului în casa tatălui dat.
Am rime cu cimbru, filate de hoți ca timbru
Da-i las să ia ca un clasor și capu’ de zimbru
Am plămâni cu aer de două show-uri în fire care mă țin o noapte întreagă
Dacă la mic mă-ncaier
Am computer luat cu banii strânși pentru scuter
Și-am să pot concepe fatul numai la masă-n uter
Am un tricou ecologic că dă bine în poză
Și stofă de economist fiindcă lucrez la veioză.
Refren (x2) : -Pavel Stratan-.
Bogat în sărăcie, păstrez buzunarele cu sutele
Decât să mă roage unii din banii mei să mă-mprumute
În schimb mesajul nu mi-l schimb, să-ncepe tot cu „la revedere”
Oricum, mai mare decât datoria nu am nici o avere.
-Jacques Yolo-.
Declar c-am doi lobi sub cortex, 32 de dinți,
24 de ani în spate, nu mai poți să mă minți
Am parte, de mila Domnului, de 2 părinți
Și-o carte genul ne-nfrânți în mare parte, știi?
Am băieți care fac parte dintr-un alt univers
Am vreo 3 idei, un pix, o foaie și-un vers
Și-am tot ca să ajung departe
Și speranțe care nu pot avea moarte
Și-am rime ca „il mariachi din Sud”
Și-o uzină de lexic
Depus în carantină tot ce zic e toxic
Și-am datoria ca în orice fac să pun suflet
Nu fug de la muncă fiindcă-i de băut la bufet
Și-am datoria să nu-mi pierd încrederea
Plătesc locul în care stau, în rest lumea e a mea
Vrei ceva de la mine, completează-ți cererea
Îți dau și pâinea de la gură, mai puțin felia mea.
Refren (x2).
Scratches till’ end