I:
A fost odată ca niciodată
Un leagăn de copii
Era un copil cu fața-ntristată
Știe-o poveste ca și păcate
Copilul nostru plângea
Plângea, îi e greu fără doar și poate
Ne priveam, dar el nu-l vedea
Părinții când vin să-și ia puii acasă îi duc la palat
Dragoste și iarăși pe mine mă lasă
Iar eu privesc neuitata.
:
Fiu al nimănui
Fiul nimănui
Sunt calul sălbatic
Ce-aleargă hai-hui
Sărutul de mamă și grija de tată
Sunt puse-n ramă cu a fost odată.
II:
Sunt cuminte și bun și toți mă iubesc
Dar noaptea-i ziua mea
Și asta ajunge și cu toții or plânge
Visez ca-n povești un inel fermecat
??
Doi îngeri ai tăi printr-un geam colorat
Ma asculți, el e așa mic.
:.
Cu a fost odată
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui copil abandonat, care se simte singur și trist. El tânjește după dragostea părintească și se simte uitat.