[z3nn].
Nu poți sta liniștit când liniștea e mică,
Gălăgia e mai mare atunci când nimic nu se explică.
Nu mai explica că nu știi cum se recită
3 argumente similare de unde lumea profită.
Suma e în picaj, nu în sine, pare că fiecare
Au buzunare pline de minciuni, îmi pare.
E profitoare, te fură ca și dependența,
Mai nou, drogurile și banii fac doar concurența.
Cadența mea e neîntrecută, lumea e întrecută,
Toți oamenii cer împrumuturi, nu mai împrumută.
Când unul face dreptate, în jur lumea e tăcută,
Nu trebuie să fii bogat ca să ai viața plăcută.
Tu faci ce poți, eu fac ce vreau, e doar un concept,
Tu n-ai nici versuri clare, trebuie să cânți corect.
Fericirea e mai grea când lumea din jur e tristă,
Oamenii noi sunt distruși că oamenii încă există.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune pesimistă asupra societății, evidențiind ipocrizia, goana după bani și efectele distructive ale dependenței. Artistul contrastează această realitate cu ideea că fericirea nu depinde de bogăție, ci de o perspectivă corectă asupra vieții.