Când pun pixu’ pe foaie, descriu tot ce am trăit
Și văd imagini derulate cu tot ce m-a rănit
Au trecut ani și încă tot nu profit
Dar prea mulți m-au rănit doar pentru faptul că am iubit
Acum sunt mare și m-am repus pe picioare
Cu toate că nimic n-am uitat și încă doare
Mi-am găsit jumătatea chiar dacă prea târziu
Acum trăiesc, iubesc, respir din nou, sunt din nou viu
Lucruri bune au început să se îmbine
Și mă bucur tot mai des de faptul că ești lângă mine
Știu că fata mea nu m-ar înșela
Și-ar da viața să vadă fericire pe fața mea
Am motive întemeiate să merg până la capăt
Și m****s pe sugestii de genu’ „știi, nu pot”
Trag pentru-un scop, până rămân praf, lemn, mort
Și vreau să plec cu gândul împăcat că am încercat tot
Acum aștept ploaia ca să-mi spele fața
Că nici pepsi cu lămâie nu-mi mai taie greața
Mâncat de c***i am început s-o ard prin locuri
Din care-ncerc să scap că m-am prăjit prea mult la focuri.
Ref:2x
Tu vorbești cu mine, cu siguranță nu te aud.
Că am ales de ceva timp, să mă prefac surdo-mut.
Nevoia te învață să treci de tot prin viață
Chiar dacă ești singurul și nu mai vezi nicio speranță.
Instinctul meu s-a dezvoltat prematur
Că am avut ca fiecare mult timp p**a la cur
Pregătit să îndur, am început să trag, să fur
Tot ce e mai bun din viață, dar fără să mă supun
Am acceptat cazuri la care alții făceau nazuri
Și am zis mai bine decât deloc, mai bine așa trec prin impasuri
Mi-e greu să cred că ceva se poate schimba
Că de mic am fost obișnuit numai cu rutina
S-a tras cortina, dar încă nu s-a stins lumina.
Și viața mea decurge în trepte ca mașina
Sper s-o iau din prima, că n-am a doua șansă
Și pentru ce mă lupt eu cu siguranță nu-ți pasă.
Încă mă văd acolo printre mulți alții
Lipsit de probleme și nedând declarații
Plin de inspirații și iubindu-ne ca frații
Dar se găsesc ratații, să spulbere atracții
Sunt un oarecare cu gândul la ceva mare
Și cele mai de preț lucruri ale mele, n-au valoare
Am pierdut multe dar sper să vină și mai multe
Dar până atunci continui să-mi fac treaba printre insulte.
Ref:1x
N-am încredere în oameni, asta m-a învățat viața
Că pe cei mai mulți dintre ei îi trădează fața
Ascunși după perdele cu cele mai mari migrene
Încerc să mă destind, mă mint, nu mai răspund la semne
Hai da-i și tu, lovește, știu că-ți dorești
Cele mai mari vorbe primite au fost povești
Însetat de adevăr, ca ficatul de alcool
Raspund mai greu la ce mă minți, dar fără să mă dau de gol
Urmările survin ca atare pentru tot
Și știu că orice ar fi la judecată aflu tot
Degeaba încerci să-mi iei, m****s pe tot ce vrei
Vreau conștiința curată înainte să plec la zei
Nu curmez suferința, o las să mă doboare încet
N-am nimic de valoare pentru care să aștept
Mă înec cu plânsul, alteori mă bufnește râsu’
O dau dintr-una-n alta, sper să-mi revină pulsu’
Hai zi tu, mai rar ca mine n-ai văzut
Dar toate loviturile mă ating și parcă n-au durut
Aștept mai mult, îndur, mă șterg, o iau din loc
Dau foc la tot, aprind un mugur, arunc apă pe foc.
Ref:2x
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu greutățile vieții, dezamăgirile și trădările. În ciuda obstacolelor, naratorul își găsește puterea de a continua și speră la un viitor mai bun, chiar dacă trecutul îl bântuie.