Îmi aduc aminte cât de mult ne iubeam
Clipele pe care noi împreună le petreceam
Îți plăcea să mă amăgești tot mereu
Dar tu nu-ți dai seama cât este de greu.
Uneori simt cum dragostea ta mă minte
Tu când mă privești îmi aduc aminte
Ție nu ți-a păsat niciodată de mine
Acum vii la mine, vezi că mă simt bine.
Am ținut la tine, la iubirea adevărată
Dar totul s-a sfârșit, n-ai știut să alegi
M-am săturat mereu să mă amăgești
Și am o durere pe suflet ce nu poate fi alinată.
De-aș putea da timpul înapoi să mai încerc o dată
Că nu pot să trăiesc cu amintirea grea toată
Când mă sărutam cu o altă fată, îmi aduceam aminte
De iubirea mea adevărată, de acea fată.
Peste jumătate de an din nou ne iubeam
Și peste ceva timp din nou ne certam
Și mă întreb de ce totul se complică mereu
Și fără să-mi dau seama dau numai de greu.
Cred că așa este dat de la Dumnezeu
Atâtea sentimente ce am împărțit cu tine
Ai putut să mă iubești cum te-am iubit eu pe tine?
Ți-a fost foarte ușor să lași totul în spate.
Credeam că vei fi mereu lângă mine
Am sărutat pământul în fața ta, dar fără rost
Atât de orb eram și atât de mult te iubeam
Și nu pot să înțeleg de ce oare o făceam
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea cauzate de o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de dezamăgirile suferite, exprimând dorința de a schimba trecutul și neputința de a uita.