Yenic – Aceeași Poveste

Povestea începe cu un golan și-o regină.
El cu sufletu’ mare, ea obișnuită să mintă.
Dup-o săptămână ea îi zice primul „te iubesc”
Doare-atât de tare nici nu știu să povestesc.
El avea grijă de ea și-ar fi dat viața pentru ea.
Ea era atât de proastă că nu îl aprecia.
Orbit de frumusețea ei s-a lăsat condus de val.
Ce urma să-l aștepte nici nu îi trecea prin cap.
Nu s-a gândit la el, voia ca ea să fie fericită.
Băiatu’ supărat, iar durerea tot persistă.
Aștepta un telefon sau să-i trimită un mesaj.
Ea mereu avea treabă, el pentru ea nu era important.
La început zile senine, totu’ era frumos.
Până a văzut că-i bun și poate să îl ia de prost.
Iubirea adevărată nici în filme n-o găsești.
Atractia e mare de-aceea crezi că iubești.
………………..
A trecut ceva timp și a întâlnit o altă fată.
Era bucuros că doar ea putea să îl înțeleagă.
Îl asculta, îi spunea fetei tot ce are pe suflet.
Era fata care putea să-l facă să schițeze-un zâmbet.
Cei doi s-au cunoscut dintr-o simplă greșeală.
Între ei s-a produs o prietenie apropiată.
Băiatu’ era obișnuit să-și pună inima pe tavă.
Iar în loc de bunătate a primit numai otravă.
El fiind băiat de cartier era judecat greșit.
Nu se juca cu sentimente, știa ce înseamnă a iubi.
Încerca s-o protejeze și s-o țină-n siguranță.
Amândoi copii maturi știau ce-i greul în viață.
Băiatu’ regreta că o făcea supărată
De câte ori i-a greșit l-a iertat de fiecare dată.
La final cei doi copii au rămas numai amici.
De ce să strice-o prietenie și să fie inamici?
………………….
Totul a mers perfect chiar dacă fata era departe.
El aștepta și luni de zile doar ca s-o poată strange-n brate.
Ea ocupată cu școala, pentru el nu avea timp.
El mereu prin cartier, nu-i mai pasa de nimic.
Cei doi s-au îndepărtat, ea deja nu îl mai suna.
El avea orgoliu’ lui și nu o mai căuta.
Treceau multe zile fără ca cei doi să își mai vorbească.
A sunat ea după un timp și a început să-i povestească.
Cum își pierdea din prieteni, el i-a fost mereu aproape.
El o întreba cum se simte, ea nu-i mai oferea alinare.
Băiatu’ a observat și a renunțat de mult la luptă.
Degeaba a încercat să-i dicteze inimii dacă e surdă.
El i-a fost mereu alături, ea a început să-l uite.
A uitat că fericirea constă în lucruri mărunte.
Și așa s-a terminat povestea asta de prietenie.
Asta a fost povestea lor, ce-i frumos prea puțin ține.