Yawn Si Spooke – Copii Desculți… Pierduți de Fum

Aruncă te rog puțin alb pe griul din brațele mele.
Știi ce suntem noi?
Copii desculți ce se ascund în pod acum
și își ascultă viața înfășurată pe-un vinil din scrum
și cred din toată inima ce-aud:
niște copii pierduți de fum.
Poate m-asculți acum,
poate mă uiți acum,
poate îmi iei cuvintele și le ascuți,
să îmi plătești cu un pumnal.
Oricum, eu văd niște copii,
niște copii pierduți de fum.

În miros adânc de bătrânețe
ne privim amândoi mânjiți de cărări și fețe.
Și deși îmi pari aproape
te resping întins pe-o mochetă ce-ncet ne roade.
Nu mai râde!
Te-am legat de suflet,
ca un sărut frățesc pe frunte.
Oricum, tu l-ai șters pe-al meu,
a fost.
Oare are rost?
Doar o pată de noroi rămasă pe-o podea de scânduri ude.
Ei bine, ne-am jucat cu un pachet de cărți,
ce-i drept,
s-au ascuns într-o cutie,
ca o șosea din file.
Și m-am văzut dormind la margine de drum,
ca un viu sorbit de zile,
cules de vreme.
Mi-ai zâmbit trecând cu pași mărunți prin perne
și-am mușcat din timp,
(și-am visat)
înfricoșat de-atâtea urme grele primite-n dar.
Le-am așezat într-un labirint ciudat, pe-un covor murdar
și-am șezut la sfatul lor și-am stat
precum o umbră din culori,
asteptând din nou lumina de-a doua zi.
Te găsesc nervos, cu pașii-ntinși în labirint.
Vrei să ieși?
(vrei să ieși?)
Încă dorm acum.
(mai lasă-mă un pic)
Te rog nu mă trezi. Te rog nu mă trezi.
Te rog nu mă trezi.
Te rog nu mă trezi..
Așa că, în patul mat
pe spate m-am întins de parcă „STOP” am apăsat.
Dureri ca niște râuri s-au vărsat
și liniștea mă mângâia pe creștet,
în timp ce mă plângeam unei oglinzi despre trecutul meu prea veșted.
Și am vorbit și despre „azi” simțind pe trup răceala de metal ce mă lovea doar ca să-mi facă-n ciudă.
Zici c-am greșit? Poftim, am și o scuză:
o judecată mult prea crudă… sau cum ziceai?
În fine, nu mai contează.
Scot fumul din plămâni și mă gândesc la alte lumi,
și-atunci aerul care mă adoarme
topind din ochii mei minciuni,
și tot ce vreau e să mă scald în alb!
tot ce vreau e să mă scald în cald!
Știu că m-așteaptă cineva, undeva,
mi-am pus speranțele-n cui și mă las pradă oricui,
să-mi stoarcă sufletul de miere.
(de miere!)
Și știi de ce m-am învățat să dorm cu foi în brațe?
pentru că nu am altă avere.
Ar trebui să scriu, pixul mi-o cere!
O să m-opresc.
Privesc cum fumul piere.
Am vrut să îl trimit la nori printre masele
și s-a oprit în tavan,
odată cu visele mele.
odată cu visele mele..
Buze pe gene.
Copii desculți ce se ascund în pod acum.
și își ascultă viața înfășurată pe-un vinil din scrum,
și cred din toată inima ce-aud:
niște copii pierduți de fum!
Poate m-asculți acum,
poate mă uiți acum,
poate îmi iei cuvintele și le ascuți,
să îmi plătești cu un pumnal.
Oricum, eu văd niște copii
niște copii pierduți de fum.
Niște copii pierduți de fum!
(pierduți de fum).
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
Niște copii pierduți de fum
(pierduți de fum)
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
pierduți de fum..
Copii desculți ce se ascund în pod acum
și își ascultă viața înfășurată pe-un vinil din scrum.
și cred din toată inima ce-aud:
niște copii pierduți de fum!
Poate m-asculți acum,
poate mă uiți acum,
poate îmi iei cuvintele și le ascuți,
să îmi plătești cu un pumnal.
Oricum, eu văd niște copii
niște copii pierduți de fum.
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..
Niște copii pierduți de fum..