Iarna bate-n geamuri
Tu nu mai suni
Ai inima de gheață
Tu te răzbuni
A fost gelozia
Care te-a orbit
Fără să mă crezi
Rănit ai fugit.
Ninge azi, ninge mult și mă doare
E prima iarnă când buzele tale
Îmi lipsesc
Mă topesc.
Erai tot, paradox, fulgi de soare
Erai vară într-o zi de ianuarie
Îmi lipsești
Unde ești.
Cad, cad, lacrimi, fulgi
De trecut n-ai cum să fugi
Uită, iartă
Vino înapoi
Cad, cad, se topesc
Fulgi din cer și-mi amintesc
De noi, doar noi
Vino înapoi.
Inima te cheamă
Tu nu răspunzi
E greu să stai deoparte
De ce te ascunzi
Iarna bate-n geamuri
Ninge perfect
Te aștept sperând
Să mă strângi la piept.
Ninge azi, ninge mult și mă doare
E prima iarnă când buzele tale
Îmi lipsesc
Mă topesc.
Erai tot, paradox, fulgi de soare
Erai vară într-o zi de ianuarie
Îmi lipsești
Unde ești.
Cad, cad, lacrimi, fulgi
De trecut n-ai cum să fugi
Uită, iartă
Vino înapoi
Cad, cad, se topesc
Fulgi din cer și-mi amintesc
De noi, doar noi
Vino înapoi.
Cad, cad, lacrimi, fulgi
De trecut n-ai cum să fugi
Uită, iartă
Vino înapoi
Cad, cad, se topesc
Fulgi din cer și-mi amintesc
De noi, doar noi
Vino înapoi
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul după o despărțire petrecută în timpul iernii. Naratorul își amintește de momentele frumoase și imploră persoana iubită să se întoarcă, simțind durerea absenței acesteia.