-[STROFA I]-
Uneori simt c-aș vrea să plec de-aici cât mai departe,
Să nu mă mai întorc, să las totul deoparte.
Tot ce mă aduce acasă și nu mă lasă să plec..
Sunt oamenii pentru care-mi dau și inima din piept.
Mamă, tată.. n-am ajuns încă unde-mi doresc,
N-am să vă dezamăgesc, da’ pentru tot Vă MULȚUMESC.
Știu că nu-s un model, da’ nici fiica dorită,
Bag sentimente, timp și bani în muzica asta tâmpită.
Pierd timpu’ cu ceva ce nu-mi aduce venituri,
Da-mi place să-mpart sentimentele pe mii de beat-uri.
Și-mi pierd timpu’ cu oamenii ce nu mă ajută să cresc,
Da’ mă ajută la nevoie și d-asta îi iubesc!
Altora? Le mulțumesc pentru fiecare palmă,
Fiecare dramă, d-asta acum sunt atât de calmă.
Nu-mi pare rău de nimic, rămân aia diferită..
Cu indiferența activă și muzica aia tâmpită.
-[REFREN]-
Eu nu gândesc la FEL și nu fac ce faceți voi,
Căci gândurile devin rândurile de pe foi.
Sunt DIFERITĂ, da’ sunt DIFERITĂ de voi,
Eu fac ce-mi place, asta-i diferența dintre noi!
O ard și pesimist, când viața o arde pe monocrom,
De-asta când n-am somn, vorbesc cu un microfon.
Prefer să fiu ALTFEL, chiar să rămân în urmă,
Dacă asta-nseamnă să nu fiu în mersu’ după turmă.
-[STROFA II]-
Uneori nimic nu merge și visele vor să plece,
Timpul trece, ceva se petrece, lumea-i tot mai rece.
Mulți pleacă, alții vin și MULȚI PLEACĂ, ALȚII VIN,
Unii nu mai stau, alții revin și rămân puțini.
„Fratele pleacă din țară, da’ cică se-ntoarce iară,”
„Și o să treacă al dracu de greu anu’ până la vară.”
Asta aud tot mai des și ne vedem tot mai rar,
Nu mai e ca înainte, ăia mici acum sunt ăia mari.
Asta-i perioada aia în care toți și toate se schimbă,
Da’ prefer să fiu diferită, oricum viața-i o curvă.
Și lovește tare, da-i TARE că-mi place viața GRAV,
Mă face praf faptul că iubesc rapu’ ăsta bolnav.
Când vorbesc de DIFERENȚE, vorbesc de la aspect,
Caracter pân’ la țăoale de firmă sau SECOND-HAND.
Perioada asta-i simplă, da’ totuși complicată.. (Neah),
Astăzi nu fac nimic, las totul pe altădată.
-[REFREN]-
Eu nu gândesc la FEL și nu fac ce faceți voi,
Căci gândurile devin rândurile de pe foi.
Sunt DIFERITĂ, da’ sunt DIFERITĂ de voi,
Eu fac ce-mi place, asta-i diferența dintre noi!
O ard și pesimist, când viața o arde pe monocrom,
De-asta când n-am somn, vorbesc cu un microfon.
Prefer să fiu ALTFEL, chiar să rămân în urmă,
Dacă asta-nseamnă să nu fiu în mersu’ după turmă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi diferit și autentic într-o lume în continuă schimbare. Artista reflectă asupra relațiilor, a viselor și a sacrificiilor făcute pentru pasiunea ei, muzica, preferând să rămână fidelă propriei identități, chiar dacă asta înseamnă să nu se conformeze normelor sociale.