Xander – Cu Inima Zdrobita

E 2010, ora 3 în noapte,
Mistere neelucidate, pe jos sticle sparte,
Dezordine totală în mintea ta,
Amintiri ce nu te pot lăsa,
Orice ai face, ești cu gândul tot la ea,
Și știi că ai iubit-o,
Și mai știi că ai dezamăgit-o,
Stilul tău de viață era greu de suportat,
Până într-o zi când a plecat,
Tu credeai că se va întoarce, dar te-a lăsat,
Acum ești singur în ploaie,
Îți pare rău sincer și mie-mi pasă,
Asta e, acum te vei consola cu gândul că nu mai e,
Ce a fost frumos acum s-a terminat,
Nu e vina ta, anturajul te-a săpat,
Erau vremuri când erați de nedespărțit,
Lumea scotea vorbe,
Voi nu întorceați urechea la nimic,
Parcă-i auzi vocea, îți amintești de tot ce era frumos,
Dar te trezești și realizezi că ai fost un prost,
Ești deja la a 4-a noapte nedormită,
Poți să iei și somnifere, dar în zadar, ai inima zdrobită,
După 2 săptămâni te-ai resemnat,
Ieși afară, te duci în parc,
Te plimbi în aceleași locuri,
Unde cândva lângă tine se auzeau zgomote de tocuri,
Te macină amintirile, nu poți să le oprești,
Mintea-ți e blocată, nu mai ești în stare să gândești,
Și de parcă totul nu era deja prea mult,
Mai faci câțiva pași și o vezi cu altul, rămâi mut,
Treci pe lângă ei de parcă nu-i cunoști,
Ea se uită la tine, tu ai lacrimi în ochi,
A doua zi primești de la ea un mesaj,
Scria: hai s-o luăm de la început, ne vedem la pasaj,
Dacă-l citeai avea să fie o veste bună,
Partea rea, erai spânzurat sub clar de lună,
Terminând această poveste tristă,
Lacrimi îmi curg, știu ce înseamnă să dai totul pentru o curvă.