Str1
Nutesc același sentiment la fel ca altădată
Dornic să rămân copil chiar cu vârsta depășită
Abia acum, când dorul își face prezența simțită
Iar cuvântul elev stă pe pagina trecută
De-ar fi carte, sau bandă, ar fi ușor de derulat
Timpul.. da vere, e pur și simplu complicat
Am prea multe de spus, da multe-mi scapă
Îmi omor timpu, conștient că el mă-ngroapă
Oricum nu-i stau în drum, c-acum precum..
.. altădată să fie n-are cum.. zadarnic să mă consum
În continuare n-am să mă rezum la acel costum
Vreau în jur numa’ fum, făcut din pantum și volum
Nu sunt un rebel, da lasă-mă să uit nițel
C-aș mai avea puțin, până când voi fi măricel
Când nu poți să vezi soarele, din al griji tunel
Când adormi oftând, sperând că mâine va fi altfel.
Ref:Ce dak.. anii pleacă și în vârstă te apleacă
Nu grăbii, lasă viața pe craca să se coacă
Ce dak.. mulți p-o rază aplică tot ce-apucă
N-o culege timpuriu, se educă emfatică.
Str2
Sunt atâtea lucruri pe care le iubesc
Singurul de care nu mă plictisesc e să trăiesc
Încă nu mă lovesc de gândul c-o să-mbătrânesc
Deci zilnic vreau să cred că am să reușesc
Să ajung ce mi-am propus, nu-i exclus, cât sunt sedus
De pozele care vorbesc cu tot cu rama, inclus
Ce dak anii s-au dus, nelimitat m-au introdus
În cele ce-au fost.. parcă pe vremea lui papa-pius
Atunci nu exista net, completam rebus
Acum dacă nu ai net, ești ca un intrus
Nu mi-am grabit copilăria și cred că am dedus
Că timpul ăsta peste ani în plus, va fi mult redus
Mă las condus de un fior de dor, rapus
Și vreau să cred că știu să mai pun și timpul în repaus
Ce dacă anii pleacă și o să am în minus
Vreau să răspândesc zâmbetul, ca pe net un virus
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a dorinței de a rămâne copil. Vorbește despre acceptarea vârstei și despre importanța de a trăi viața frumos, răspândind bucurie.