Iubeam să o văd live și-n culori,
Privire seducătoare, ochi pătrunzători.
Mereu frumoasă, mereu pusă pe gând,
Cu părul blond și buclele-n vânt.
Cu Conversi în picioare, nu cu tocuri,
Suflet de copilă, minte plină de jocuri.
E briza răcoroasă a unei nopți de vară,
Totuși nu genul să o ai din prima seară.
Scriitoare, poate pianistă,
Niciodată arfistă, suflet de artistă
Și puțin modestă fără nici o fiță,
Forme atrăgătoare cu un corp de zeiță.
Clasică, ca-n filmele vechi,
Putând să spună vorbe dulci, dar și d-alea reci.
E fata ce n-ai putea să o uiți în veci
Și-ai să regreți de o termini tragic cu ea
E magică, da!.
Hai, ia-mă de mână și vino cu mine,
Într-o lume izolată unde totul va fi bine.
Chiar dacă nu am bani, asta nu e o problemă,
Am cu mine muzica și ne scoate din dilemă.
E prea târziu deja, mi s-a pus pata
Pe o fată magică cu ochi căprui ca ciocolata.
Aș putea să trec cu tine și prin foc și prin ploi
Și tot ce e frumos să rămână între noi.
Nu ți-aș zice vreodată bye-bye,
Cu tine nu-mi trebuie altceva ca să fiu high
Fericirea e o destinație, tu ești primul tren
Cu o aură de bunătate și părul șaten
Și ești mult prea magică să-ți fiu doar prieten.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă atracția puternică față de o fată specială, văzută ca fiind magică și unică. Naratorul își dorește să evadeze cu ea într-o lume ideală, depășind obstacolele și găsind fericirea împreună.