Mahmuriți ca râmele ne târâm la frizerie,
s-a băut până în zori, s-a iubit până-n chindie.
Freza hoață, barba tunsă, că diseară iar e chef,
gagicile se rujează, dau pe unghii cu sidef.
Vine Jean Piticu’, Fane Țăcănitu’,
Grasu’, Țeavă, Chelu’, Moacă, zis și Mielu’,
Blonda, Creața, Rita, Scoaba, Zăpăcita,
Lili, Zoe, Angela, zisă Dogorela.
Hai, că iar e bine, iese nebunie,
hai, că explodăm toți când ne-adunăm!
La cârciuma “Ceasu’ Rău” iar ne uită Dumnezeu,
dansează impertinent fetele cu c*** zvelt!
Hai să fie cu noroc, mahalaua de-o lua foc,
noi stăm până dimineață, fir-ar mama ei de viață!
Pune, soro, toc de cinșpe, lasă blugii sub buric,
sutienul de mătase, care ne-a înnebunit,
rujul roșu, bluza fină, aia sexy, fără umăr
și băieții o să-ți cadă la picioare, fără număr.
Hai, nu te mai ține, dă talent din tine,
hai, că noaptea-i grea, nu o vom uita!
Se cântă, se râde, se improvizează,
se bea cu furtunul direct dintr-o vază.
În jur, plin de lume, și nimeni n-are frâne,
derapăm voit direct spre răsărit!
Clubul este de impresii, Centrul Vechi, pentru străini,
cel mai șmecher e bairamul cu vecine și vecini.
Fără fițe, noi și-ai noștri, ne știm toți din mahala
și ne plac aceleași chestii: șprițul și distracția.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de petrecere într-o mahala, cu prieteni și vecini, unde se bea, se dansează și se uită de griji până dimineața. Este un imn al bucuriei de a trăi și al prieteniei.