Prințesei, în brațe, în loc de prinț,
Un broscoi urât i-a sărit,
„Mă fac Fat-Frumos de mă săruți pe dinți!”
Așa i-a orăcăit!
Dar ea nu credea că într-un râios
Se-ascunde tot ce-a visat,
Curajul îi lipsea, credea că-i mincinos
Și nu că-i fermecat.
Ref: Păcat, nu ai vrut să riști nimic,
N-ai putut să crezi,
Viața mea te-aștepta
Dar tu n-ai vrut ca să mă vezi.
Păcat, vom rămâne așa, mereu,
Suflete hai-hui.
Fără rost, ca un prost
Și amândoi ai nimănui.
Prințesa, de-atunci, a tot rătăcit
Pe un drum foarte accidentat.
Un prinț ca-n povești ea n-a mai găsit,
Oricât s-a-ncordat.
Căci norocul în viață e trecător,
Fericirea se lasă greu,
Un zâmbet, iubire găsești ușor
Chiar și-ntr-un derbedeu.
Ref: Păcat, nu ai vrut să riști nimic,
N-ai putut să crezi,
Viața mea te-aștepta
Dar tu n-ai vrut ca să mă vezi.
Păcat, vom rămâne așa, mereu,
Suflete hai-hui.
Fără rost, ca un prost
Și amândoi ai nimănui.
Ref: Păcat, nu ai vrut să riști nimic,
N-ai putut să crezi,
Viața mea te-aștepta
Dar tu n-ai vrut ca să mă vezi.
Păcat, vom rămâne așa, mereu,
Suflete hai-hui.
Fără rost, ca un prost
Și amândoi ai nimănui.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al unei persoane față de o relație care nu s-a concretizat din cauza fricii și a neîncrederii. Refrenul subliniază ideea de oportunitate pierdută și de a rămâne singuri, fără un scop clar.