Hai să dansăm
pe străzi la întâmplare,
ziua-n amiaza mare,
printre mașinile la stop.
Hai să dansăm
prin parcuri, stații, la metrou,
trotuare, lifturi, la birou,
în gară și-n aeroport.
Luni e greu și te stresezi,
marți nu-i vineri și turbezi,
doar așa mai poți să evadezi.
Hai să dansăm
pe plajă pân’ la răsărit,
noapte de noapte, negreșit,
chiar dacă plouă și e vânt.
Hai să dansăm
desculți prin iarbă la apus,
să ne zâmbim o clipă-n plus,
până ne trece de urât.
Până când ne trece stresul,
până când schimbăm și direcția, și mersul,
până când ne trece de parcări și corporații,
aberații, complicații.
Treci la muncă, trage tare,
ține-te de sală, că în weekend mergi la mare.
Party, shot-uri, uiți de toate,
noaptea-i zi și ziua-i noapte.
Hai să dansăm
oriunde am fi, oricând, mereu,
căci eu sunt tu și tu ești eu,
să nu ne pese de nimic.
Hai să dansăm
prin viață, fără un motiv,
pentru că totu-i relativ,
hai să dansăm la infinit.
Până când suntem senini,
până când uităm de selfie și de check-in,
de cartela de acces, de iubirile trecute,
ne-ncepute sau pierdute.
Miercuri nu știi ce să crezi,
joi deja te enervezi,
doar așa mai poți să evadezi.
Hai să dansăm
chiar dacă suntem diferiți,
prea agitați, prea liniștiți,
chiar dacă toate merg pe dos.
Hai să dansăm
chiar dacă pare complicat,
hai să dansăm neapărat,
să ne-amintim că e frumos.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la dans ca formă de evadare din stresul cotidian și din convențiile sociale. Sugerează că dansul, ca expresie liberă, ne poate ajuta să ne conectăm cu noi înșine și cu ceilalți, amintindu-ne de frumusețea vieții.