Ceasul era târziu,
Tristă și goală, cârciuma,
Rănit, sufletul meu pustiu
pe tine te-aștepta.
Și răgușit, un lăutar cânta:
Dragostea-i un balamuc,
Te-a prins, te-a ars,
te face tralala,
mai bine, fără ea!.
Dorul n-avea hotar
când tu deodată-ai apărut,
am spart în mână un pahar
ochii când ți-am văzut.
Și răgușit, un lăutar cânta:
Dragostea-i un balamuc,
te-a prins, te-a ars,
te face tralala,
mai bine, fără ea!.
M-ai strâns la pieptul tău,
Dulce și lung m-ai sărutat,
Până și lăutarul meu
refrenul și l-a schimbat:
Sunt răgușit, dar tot mai pot cânta,
dragostea e un balsam,
Să nu mai uiți
când te-ntâlnești cu ea,
Păstreaz-o-n viața ta!
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea inițială în dragoste, sugerând că aceasta este un haos distructiv. Apoi, reîntâlnirea cu persoana iubită transformă perspectiva, dragostea fiind văzută ca un balsam vindecător.
