Ai 22, faci 23,
Deja ești una din femei.
De ceva vreme nu mai stai acasă,
Vrei să faci lei.
Nu ne mai înțelegem deloc,
N-ai loc, n-am loc.
După 2-3 scântei,
Nici nu știu cum iei foc.
Răbdare nu mai ai,
Îmi tot repeți că nu mai poți să stai.
Vrei o casă nouă,
Vrei mașină,
Nu-ți mai place prin tramvai.
Și vai, în ce c***t m-am băgat?
Oare mai rezolv ceva? Cu pumnu’ și de la cap?
Știu că nu știi și tu,
Nu mai am 15 ani jumate,
Nu mai vreau doar s*x zi și noapte nebunește pe la spate.
Printr-o parte sau prin alta,
Are grijă soarta,
Poți să pleci, mă doare-n p**a, găsesc mâine alta.
Dar m-am schimbat, nu mai sunt de mult așa,
Trebuie să ne liniștim cumva.
Eu sunt al tău, te vreu pe veci a mea,
Hai să găsim o soluție,
Trebuie să purtăm o discuție.
Relația n-are legi cum are statul constituție,
E revoluție de te porți așa urât?
Sau să înțeleg că-ți place să-ți bag mâna-n gât?
Nu înțelegi că tu mă faci
să am mii de draci?
La început încercai să mă-mpaci,
Dar acum nu mai taci.
Încearcă să înțelegi
Că nu trebuie să pleci, nu,
Doar să alegi în ce fel vrei să mergi,
Mai departe să ne iubim ca la-nceput,
Să auzi șoapte sau țipete până târziu în noapte.
Te-am iubit mai mult decât îți poți închipui,
Dar acum nu știu cum te faci că nu mai știi.
Îmi arunci vorbe goale, noapte de noapte, zi de zi,
Viața noastră roz s-a cam făcut gri.
O da, ce băiat, nu simți că mănânci c***t?
Dacă vreau să mergem mai departe,
Nu, m-am săturat și mi s-a luat, ești doar tripat.
Toată ziua stai spart,
Doar filmele din capul tău ne despart.
Nu mai vreau să împart cu tine același pat,
Știi bine, te-am iertat, eu m-am sacrificat
Și pentru cine?
E vorba de mine și de fericirea mea,
O să plec curând de tot, am să te las în lumea ta.
Mai știi când vorbeai de ta-tu? Că nu-ți convine ce face?
Că n-are grijă de ma-ta, că nu-l suporți și nu-ți place?
Că el vorbește, ea tace, de ceva vreme-ncoace,
Începi să te comporți ca el, și văd că-ți place.
Așa că nu-mi spune tu mie ce e dragostea,
Că pe YouTube arăți ceva și-n realitate altceva.
Ți-am cerut doar respect și să nu mă minți deloc,
Dar viața noastră e o minciună, deci permite-mi să iau foc.
Non-stop, ca la magazin, îmi vinzi iluzii multe,
Câteodată am impresia că mă ții să ai ce f***e.
Așa că du-te, nu mă mai răni, tu nu vezi că mă doare?
Când văd că tot ce-mi promiți sunt vorbe goale.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică aflată în pragul destrămării. Ambii parteneri sunt frustrați și dezamăgiți, reproșându-și reciproc lipsa de respect, minciunile și iluziile deșarte.