Cartier al plăcerilor unde cei avuți așteaptă mereu
cu cheltuiala mare așteptând să se întâmple minuni,
restaurantele slab luminate unde amanții se dușmănesc între ei,
cafenele unde exilații și-au stabilit un cartier malițios;
Cu farmecele și instrumentarul tău suprimaseși
strictețea iernii și constrângerea primăverii;
departe de luminile tale părintele jignit și pus pe răzbunare,
aici se ivește limpede prostia de-a fi cuminte.
Astfel, cu orchestre și priviri, ne faci curând
să credem în nemărginitele noastre puteri; și inocentul
nebăgând în seamă cade la un moment dat
victimă nevăzutelor furii ale inimii sale.
Departe, în străzi neluminate tăinuiești tot ce-nspăimântă;
fabrici în care viețile sunt făcute pentru uz temporar
asemenea scaunelor sau gulerelor, odăi în care singuraticii sunt
ciopliți migălos, ca pietrele de râu în forme-ntâmplătoare.
Dar tu luminezi cerul – strălucirea ți se vede departe
pe ogoarele întunecate, necuprinse, înghețate
unde făcând aluzii la ceea ce-i interzis, asemenea unui unchi răutăcios
noapte de noapte cu degetul chemi copiii fermierului.
Sensul versurilor
Piesa descrie o capitală ca un loc al plăcerilor și al tentațiilor, dar și al corupției și al iluziilor. Orașul ademenește cu promisiuni de putere și fericire, dar ascunde și pericole și deziluzii, exploatând viețile oamenilor.