Vvaliniu° – Din Dragoste

E dimineața, și ca orice dimineață
Sunt mahmur, deși nu beau sau fumez verdeață!
Un „Neața, iubitule!” mă trezește la viață,
Îmi dă multă forță și mă învață
Să bag ura, acest sentiment prost, în ceață.
Căci forța iubirii trece în față,
Mă luminează la față, dându-mi putere,
Având forța să dea glas la orice tăcere,
Anulând orice durere, făcând totul cu plăcere,
Mi-aduce o adiere de viață în artere,
Și sincer, îmi pare că nu are bariere,
Ucigând orice sentiment rău cu plăcere,
Cu bombardiere cu vorbe suave și miere,
Cu pistoale cu atingeri dulci de conciliere,
Cu mitraliere cu gloanțe de plăcere,
Fără depuneri de durere, fără gânduri rele efemere.
E cel mai pur sentiment, celelalte sunt himere
Ascunse în cea mai întunecată încăpere
Și vere, n-aș putea să mă văd singur,
Sigur n-aș avea curaj să merg în față, dar te asigur
Că fără luptă cruntă nu renunț la ea!
Dacă destinul mai are ceva de-mi dat, să-mi dea!
Să-și cheme aliații: soarta, divinitatea;
Toți împotriva mea. Să cheme și moartea!
Ne luptăm până ultimul din voi cade jos,
Iar dacă pic eu, asta e, asta a fost!
Dar până ce ultimul os nu-mi va fi rupt
Jur să mă ridic și din fiecare mă-nfrupt!
Nu mă agit, nu mă tem, nu răspund deloc cu ură
Sunt un mercenar zelos într-o încăierare dură,
Că-s binecuvântat de natură cu această făptură
Alături de mine, dându-mi curaj și căldură!
Asta am scris și simțeam acum doi ani
ca un pustan, iubeam, credeam, visam!
Dar cum să iubesc când multe-s zdrențe?
Unele pe față, altele cică-s neveste.
Tu crezi în ele (Oreste), ești naiv, hai fa pași!
Sau faci parte din categoria gay-lor grași.
Falși bărbați divinizează femeia;
Una bună, sincer, găsești doar în lumea a 3-a
Născută-ntre talibani, înțelegi tu ideea
Sau ești mai kitch ca produsele Ikea?
Crezi că scriu așa că-s dezamăgit de viață?
Hai, mă lași, mă? Nu fi și tu o simplă paiată
ce se vinde des și ieftin în orice piață,
Mai bine bagă la cap ce îți zic și învață.
Poate nu toate-s curve, dar dacă ești mic
Sigur devii prada diavolului: Meryl Streep!