E una dintre-acele seri,
Venite-așa, de nicăieri.
Niciunul dintre noi nu știm
Cum mai simțim.
O canapea și-un răsărit
Ne-așteaptă, dar noi n-am mai venit.
Stăm la masă și-așteptăm
Să plătim ce suntem și plecăm!
Două inimi, două pahare!
O singură sticlă și-o dragoste din care
Suntem amândoi mahmuri
Și nu ne mai trece.
Ne-am îmbătat de mult,
Cu apă rece.
Suntem amândoi mahmuri
Și nu ne mai trece.
Ne-am îmbătat de mult,
Cu multă apă rece!
Bea, bea, bea-mă,
Până la fund!
Bea, bea, bea-mă,
Până-n suflet te pătrund!
Bea, bea, bea-mă,
Până la fund!
Bea, bea, bea-mă,
Până-n suflet te pătrund!
Zile, săptămâni și luni
Ne-am căutat de promisiuni.
Dar noi nu mai avem cuvânt,
L-am dat pe încă un rând!
Un rând de sărutări târzii,
De alte scuze sau prostii.
Păcat de primul răsărit,
Păcat de ce-am simțit!
Două inimi, două pahare!
O singură sticlă și-o dragoste din care
Suntem amândoi mahmuri
Și nu ne mai trece.
Ne-am îmbătat de mult,
Cu apă rece.
Suntem amândoi mahmuri
Și nu ne mai trece.
Ne-am îmbătat de mult,
Cu multă apă rece!
Bea, bea, bea-mă,
Până la fund!
Bea, bea, bea-mă,
Până-n suflet te pătrund!
Bea, bea, bea-mă,
Până la fund!
Bea, bea, bea-mă,
Până-n suflet te pătrund!
Bea, bea, bea-mă,
Până la fund!
Bea, bea, bea-mă,
Până-n suflet te pătrund!
Bea, bea, bea-mă,
Până la fund!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de regret și dezamăgire într-o relație ajunsă la final. Protagoniștii se simt "mahmuri" emoțional, incapabili să depășească trecutul și promisiunile încălcate, căutând uitare în plăceri efemere.