Vlaf – Urătura Lui Bădica Traian (Plugusorul)

Aho! Aho! Copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi.
S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a încălecat
P-un cal învăţat
Cu nume de Graur,
Cu şeaua de aur,
Cu frâu de mătasă
Cât viţa de groasă.
Şi în scări s-a ridicat
Peste câmpuri s-a uitat
Ca s-alegă loc curat
De arat şi semănat.
Şi curând s-a apucat
Câmpul neted de arat
În lungiş şi-n curmezis.
S-a apucat într-o joi
Cu-n plug cu douăsprezece boi,
Boi, bourei,
În coadă codalbei
În frunte ţintărei.
Mânaţi, măi,
Hăi! Hăi!
Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră-a răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară,
Dee Domnul să răsară.
Mânaţi, măi,
Hăi! Hăi!.
Cum a dat Domnul holde mândre la Traian
Aşa să vă dea şi vouă,
ca s-avem parte şi noi!
Să vă fie masa masă
Să vă fie casa casă
Tot cu mesele întinse
Şi cu lumânări aprinse
Tot cu casele-ngrijite
Cu gospodari locuite
Şi la anul să trăiţi
Să vă găsim înfloriţi
Ca merii, ca perii
In mijlocul verii.
Mânati, măi,
Hăi! Hăi!.
De urat am mai ura
Dar ni-i că vom însera
Pe la curtea dumneavoastră
Departe de casa noastră
Dumneavoastră aveţi parte
De case-nalte, luminate
Văruite, şidrilite
Cu ferestre strălucite
Noi avem bordeie mici
Bune de plugari voinici
Vălucite şi lipite
Şi cu stuf acoperite.
Dar cate paie sunt la noi
Atâţi bani fie la voi!
De urat am mai ura
Dar ni-i că vom însera
Şi avem a trece-n cale
O dumbravă rea în vale
Unde sunt fete nebune
Ce azvârle cu alune
Şi se leagă de feciori
Ca albinele de flori
Şi le-ncurcă cărările
Tot cu dezmierdările.
Ia mai mânati, măi flăcăi,
Şi sunaţi din zurgălăi
Mânati, măi,
Hăi! Hăi!.
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!