Frumoase-s româncele
Cât de bine-mi stă și mie așa
Frumoasă-i românca ta
Știu că și ție îți e drag de ea.
Cât de mare e Pământul de l-ai colinda
Nicio fată nu-i pe lume ca românca ta
Peste munți, peste izvoare dorul te-ar purta
Până te-ai întoarce acasă în inima mea.
Frumoase-s româncele
Cât de bine-mi stă și mie așa
Frumoasă-i românca ta
Știu că și ție îți e drag de ea.
Multe fete sunt pe lume, zâne din povești
Dar ca ochii de româncă n-ai să mai găsești
Ca o rază de lumină e privirea ei
Floare albă din grădină, e sufletul ei.
Frumoase-s româncele
Cât de bine-mi stă și mie așa
Frumoasă-i românca ta
Știu că și ție îți e drag de ea.
Frumoase-s româncele
Cât de bine-mi stă și mie așa
Frumoasă-i românca ta
Știu că și ție îți e drag de ea.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează frumusețea femeilor române și sentimentul de dor și apartenență față de țară. Exprimă admirația pentru trăsăturile fizice și sufletești ale româncelor, comparându-le cu elemente ale naturii și cu zâne din povești.
