Sunt acum în lume vremuri de amar
Orice-ai vrea să faci, totul e-n zadar
Au venit vremuri grele, vremi de pribegie
Când în toată lumea este pandemie.
Toți speram acum la vremuri mai bune
Să putem ieși fără mască-n lume
Timpul dinainte, noi nu l-am prețuit
Ne plângeam într-una și uite pățit.
Trecut-au zile sfinte, cum n-au mai fost vreodată
Cu biserici goale și lume-n durerată
Toți românii noștri vrut-au să vină-n țară
Unul lângă altul să poată sta iară.
Vrem să ieșim pe stradă, cum o făceam mereu
De stat numai în casă, la toți ne tare greu
Nu s-a mai întâmplat în lume niciodată
Să ne fie greu și la toți deodată.
Acum când toți suntem de boală amenințați
Bunicii și părinții trebuie protejați
Când virusul va trece și-om știi că nu mai vine
N-om mai sta izolați și totul va fi bine.
Refren:
Dar toate or trece, căci un proverb roman
Spune: „Apa trece, dar pietrele rămân!”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra perioadei dificile a pandemiei, exprimând dorința de a reveni la normalitate și importanța protejării celor dragi. Mesajul central este unul de speranță, amintind că, asemenea proverbului, greutățile trec, dar valorile și esența rămân.
