Vlad Flueraru – Vlad Flueraru – Urbanist

Imprim cuvintele, nu rămân fără, tot timpul o să car tușul
După mine, piese pe țeavă gen cartușul, clar dusu-i
O prioritate, spăl păcatele toate
Am mințile numai curate și d-aia rahatul rămâne departe
Car tun ca Network, car eu bombele, carbid
Puşti de revelion, piese de bubuie-n casă-partid
Iată.
Foi albe pentru texte negre, shit
Mă uimesc pe zi ce trece, primesc zece negreșit
Nu mă bag în pat ca pușca nu rămân blocat în cușca de
Șobolani, vai ce golani îi sparg și fără? Cadre
Tu nu mă mușcă de, mănă că nu-și are
Rostul fustrare,
Nu miroase a bine chiar dacă ți-ai dat gâtul cu Channel
În cazul meu se-ngroașă corzile dacă mă prinde
Că subțire niciodată o fac din nou gen paparaie
Muzica asta te bagă în transă ca Armin, strofe grele
Noi simțit la fel și fără să avem pe carne aceeași piele.
Sar caii ca Ferrari
Dau spuma ta de-o parte ca berarii
Nu-i nevoie să te pierzi în detalii
Lasă lanțul și pune-te pe medalii
X2.
Am destul răgaz să mă conectez, să mă calibrez, să mă corectez
Tot timpul mă pune să mă colectez, să mă decuplez
Hârtiile zboară prin cameră, scriu o grămadă și nu decupez
Mă pun în poziția de mobilizare cu cine vrea pielea mea să colucrez
Colțu-i tare, oamenii slabi de vână se apucă de frământare
Sorțu-i mare, bucătar în stare să nu le mai dea de mâncare
Mențin echilibrul, ca bolobocul stau la curățare
Ce cruțare? Ăsta e doar avertismentul de rigoare
Până la urmă trebuia să mă bag că aveam de arătat eu vouă
Celor ce-mi veniți cu două piese bune în loc de nouă
Vă luați castane peste cap de parcă-i toamnă
Oi sta cu capul gol, dar nu mă fac că-mi plouă-n palmă
Oi stau cu capul gol în turma ce nu-i trează
Și același gând ce trece se reverberează
Cum că
Degeaba m-au crezut vreun prunc ce defilează
Fiindcă cei ce nu mă înghițeau acum mă savurează.
Sar caii ca Ferrari
Dau spuma ta de-o parte ca berarii
Nu-i nevoie să te pierzi în detalii
Lasă lanțul și pune-te pe medalii
X2